Archive | April 2010

Don’t live to geek, geek to live!

Apr30

Acesta e motto-ul unui blog, www.lifehacker.com , care evident se adresează în special pasionaţilor de tehnologie. Pe mine nu mă prea interesează softurile și hardurile computerelor (pentru că am pe cineva care o face pentru mine :D ) dar unii chiar trăiesc din asta.

Upgrade Your Life! Așa se numește cea mai recentă carte a Ginei Trapani, fondatoarea lui lifehacker și cea mai cunoscută voce a meritelor titanului Google. Femeia asta gândește precum un bărbat! Evident nu arată a fotomodel, altfel era cea mai dorită femeie de pe pământ!

Am dat de ea într-un interviu și titlul mi-a adus aminte de unu’ zoso, are blog, nu-l citesc, dar știu că există. Zoso ăsta a primit premiul pentru cel mai bun blogger din România. Am auzit că și-a luat nu știu ce mașină și un apartament de pe urma blogăritului. Ok! Bravo! Nu începeţi acum să-mi demonstraţi că e mai bun decât mine, că nu-mi pasă.

Cel mai bun, zici? Ok, hai să vorbesc un pic cu el. Îi dau un mail și îi spun că fac o cercetare despre bloggeri. Vrea să-mi spună 2 vorbe sau poate un NU? După 7 zile mute un prieten îmi trimite un citat de pe blogul lui zoso: “şters 99% din cererile de interviuri şi de link exchange. ok, am înteles, e perioada în care se fac lucrarile de licenţă, dar dacă aş fi dat curs la cele 21 cereri de “răspunde-mi la întrebările astea, repede”, unde mai e valoarea adăugată? prea multa expunere face persoana neinteresantă. în plus, unele studente la comunicare nu ştiu să se exprime, iar eu nu iau ordine de la mucoase incoerente”.

Eu înţeleg că ţi se zice zoso, dar totuși…cine ești?!

No comment, just delete! Mulţumesc pentru atenţie, oricum!

Ps: nu-i dau linkul pentru că “prea multă expunere face persoana neinteresantă” ;)

investigarea e o formă de ascultare

Apr28

În stânga drept, în dreapta litere, în faţă marketing și în rest, restul. Toate facultăţile clujene au reprezentanţi aici. Evident negrii, arabi sau chinezi – pe ăștia îi observ și dacă tac – dar cred că găsești și o portugală însărcinată cu un ungur. Lumea tace. Comunicarea interpersonală bântuie și uneori e întreruptă de telefoane cu profiluri nesilenţioase. Unii sunt atât de plictisiţi încât dacă te uiţi la ei te salută și așteaptă să le ceri chiar și o gumă de șters. Tipul din stânga mea a venit cu amicul lui – prieteni la beţie dar mai ales la învăţat – și la fiecare 2 rânduri pe care le sublinează cu unul dintre markere (are 5 feluri) și o singură carte xeroxată, se uită la celălalt, care mi-e în dreapta. Fiindcă’s înclinată spre el am impresia că se uită la mine, well nu! Oricum nu m-am machiat și înţolit, că deh!sunt la BCU.

vrei facebook? iti dau facebook!

Apr28

deci am ras enorm la episodul asta.

zici ca imi vedeam prietenii disperati dupa fermele lor:  “nu ma lasi si pe mine sa intru pe ferma sa-mi culeg recolta?” sau “azi nu ies ca dimineata trebuie sa ud castravetii”

avaaaaaaai! iar tatal lui Stan este increfuckingdibil!!! “Stan, de ce nu vrei sa fii prieten cu bunica pe facebook???” da, chiar asa, Stan? vrei sa moara buni de suparare?? hhahaha ioi si gagica lui Stan, geloasa aia mica si rea ce ii urmarea toate statusurile…adorabil!!!!!!!!! de real :D

merita vazut! inyofeis!! :D

file din jurnalul de roz

Apr27

Eu când vreau să râd, râd!

Am început să scriu aici din 2008, înainte mâzgăleam caiete. Foarte rar îmi găsesc paginile de jurnal – ascunse într-un folder să nu le vadă nimeni – din greșeală sau pur și simplu de dor. Jur că mor de râs. Deci nu cunosc pe nimeni să mă amuze mai tare decât mine într-un text. Da, știu, nu citesc ce trebuie. Oricum mi-aduc aminte când citesc exact ce stări aveam atunci. Uneori crăpam de nervi, alteori plângeam și îmi doream să mor și acum râd cu lacrimi.

Azi mi-a zis cineva că sunt adorabilă când sunt fata mamii. Mda, acolo fug tot timpul când mi-e rău…și mi-am adus aminte:

Joi, 8 Februarie, 2008

1:52 a.m.

Mâine plec. Abia aștept. Sper să fiu ok acasă. Să nu mă mai cert, să am răbdare…woaii ce egoistă am fost…îmi pare rău…da’ na’ chiar îi prea tarziu. Fericire…auzi piesă! Fiecare are o viziune așa de originală despre asta…io nu știu ce e aia. Nici nu știu cand mă iubește cineva sau cum e când eu iubesc… :-? ? Știi ce cred eu despre mine? Că iubesc enooorm. Așa în felul meu, dar iubesc. Și dacă eu zic că iubesc și îmi vine să urlu că iubesc de ce să n-o fac? Timpul îi așa de scurt… și o viaţă am! Poate maine e gata totul. Nu suport regretele. De-aia nu mi le doresc. Regret ceva?…nu prea – aici intervine o joacă între ce ar trebui să simt și ceea ce simt. Nu as schimba nimic în prima secundă de gândire, dar dacă m-aș gândi 2 secunde la răspuns aș zice multe chestii pe care aș dori să le schimb. Însă e un risc mega mare – redundantă cu mega ăsta nu? :P ioi…no fii atent cum eu sunt singura persoană care mă poate face să sufăr și să fiu și ok. Dacă vreau să plâng, mă apuc și mă plâng, mă gândesc la ce nu am și la ce aș vrea să am. Simplu. Dacă vreau să râd încep să mă simt bine cu mine și mă gândesc la lucruri faine și pozitive, nu? Dacă pic într-o depresie tot eu mă scot că încep să scriu și mă descarc și îmi imaginez – sau realizez – tot felul de lucruri care mă relaxează și consolează :D na’ cum să nu mă iubească și alţii? Hehe. Mai ales dupa ce îmi vad pozele?hehehe :) )))

Zâmbiţi și voi?

orice formă de dragoste ai întâlni, trăiește-o!”

Apr26

Ea: plâng.
El: de ceee?
Ea: de incompletă ce sunt.
El: te-aș strânge în braţe…aș pupa unde am mușcat. Ţi-ar trece.
Ea: pe mine mă doare când mă repară cineva, nu când mă strică.
El: te-aș durea tare. Nu pot să te stric.
Ea: de ce m-ai durea?
El: că te-aș tot repara.

cred ca da :)

Apr23

all i have to say is that it needs a real man to feel my feet ;)

fixpink…fixyou!

Apr22

Știi ce mă obsedează cel mai mult? Ultimul sărut. De ce trebuie să fie întotdeauna cel mai dulce, sălbatic și gustos? De ce trebuie să îmi placă atât de mult și de ce îmi trebuie un alt motiv să-mi fie dor?

Atingerea are memorie, știai? Când buzele tale le-au atins pe ale mele. Când mâna ta a strâns-o pe a mea și când ochii mi s-au închis pe sub cearșafuri. Amintirea unui sărut are puterea tuturor terminaţiilor nervoase din talpă și niciun text amoros nu i-ar putea lua locul. Uneori zâmbesc sau plâng la citirea lui, dar…degeaba. Fix me, please!