ziua barbatului…meu

5 mai – ziua tuturor barbatilor. 6 mai – ziua lui Seba. Dragul de el are un intreg weekend sa i se spuna la multi ani si sa sarbatoreasca in stiluri. Azi m-au luat toti baietii din gasca pe sus sa mergem in Siam Park, regatul apei. No aici chiar ca ai absolut tot ce vrei sa te simti bine in apa: peste 10 topogane, terase, magazine, o plaja cu nisip alb, o bucatica de ocean artificial unde vin niste valuri perfecte la bataia gongului, foci si chiar si rechini (bleak, ce nu-mi plac).

Iata cum ne-am inceput noi aventura in Siam Park:

1. Ne punem cate 2 pe niste colace imense si mergem pe un raulet intr-un labirint ce te duce printre toate celelalte atractii. Eu cu Seba ne-am ratacit si n-am parcurs tot drumul. Este numit “Raul lenes” ce te poarta usor prin parc, unde vezi oameni stand la plaja, treci pe sub cascade, te imping oamenii nerabdatori sa fie primii, te impingi si tu cum poti sa nu ramai ultimul si ajungi chiar sa te urce pe o banda rulanda ).

2. Urmatoarea oprire: topoganul pe burta. Pe asta n-am avut curaj sa merg din prima. Te pui pe un isopren cu manere si cobori pante pe apa. Cand am reusit mi-am julit putintel cotul…

 

3. Hai sa mergem la “palnie”!!! Palnia asta e de fapt un vulcan imens in care ori cobori rapid printr-un tunel intunecos si ajungi la nucleu unde te invarti bine pana sa zbori din nou afara. Aici auzi zgomote de eruptie si mai vezi si jocuri de lumini. Poti sa alegi intre vulcan sau dragon. Dragonul e mai periculos. El te inghite si apoi te scuipa undeva intr-o palnie unde zici ca esti in burta lui. E cea mai tare senzatie cum te amesteca apa aia ca intr-o oala imensa! Pe asta ne-am dat de cel putin 10 ori. Cel mai fain e ca poti sa te dai cel putin 2 si maxim 4 oamenio intr-o tura.

 

 

 

 

 

 

 

4. Dupa nebunia asta a trebuit sa le luam pe toate la rand: Serpii junglei, Gigantul si nu mai stiu cum il cheama pe ultimul, dar astea au fost dragute si pentru copii ca sa ma dau mare ca m-am dat deja pe cele cu dificultatea cea mai mare )

5. Dupa aproape 5 ore de topogane am mers si noi la plaja cu intentia sa ne odihnim. Pana am auzit gongul si am vazut cum toata lumea fuge spre un baraj mare. De acolo au inceput sa creasca valuri uriase cu care ne-am luptat asa de fain… Seba era cel mai fericit pusti pe care l-am vazut vreodata. Cateodata sa ii vezi fata plina de fericire a cuiva te face sa te simti mai bine ca niciodata. As fi facut orice sa il vad cat mai mult asa de fericit si …am facut! Am fost cu el inca o ora pe toate topoganele. Mai putin unul…

6. The Tower of Power!!!

Cine are curajul sa se dea pe un topogan de 28 de metri inaltime aproape vertical??? Seba! bineinteles si Alex cu Dani, insa Liviu cand a ajuns sus a preferat sa se intoarca pe scari – m-am  bucurat ca n-am fost singura fricoasa! )

Trebuie sa ai curaj pentru fiecare dintre aceste aducatoare de adrenalina si senzatii. Pentru un fricos sunt multe posibilitati de a ti se intampla ceva rau. Ma bucur ca azi mi-am depasit toate fricile si am trait senzatii puternice. Eu am avut mari retineri, dar noro ca am facut-o (pe fiecare dintre ele) pentru ca asta inseamna ca sunt un gram mai puternica. Desi mi-am julit un pic cotul si bucile, au meritat toate cele  6 ore de nebunie in apa. Trebuie sa veniti aici!

7. Finalul!!! pentru ca la inceput am scurtat labirintul am luat din nou starstul si, surpriza! am ajuns printre rechini!!!

 

A fost cea mai frumoasa zi a barbatului pe care am sarbatorit-o nu cu mici si bere, ci cu topogane, valuri si colace ) Dar in seara asta incepe o noua zi: a lui Seba! La multi ani!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Iti doresc un miliard de zile frumoase pline de iubire si un catralion de noroc cu care sa construiesti lucruri, oameni si povesti! Te iubesc! :*

Aprilie in Tenerife

Multumesc vulcanilor oceanici pentru ca au creat franturi de paradis. Multumesc fortelor naturii pentru recifii de corali si scoicile uriase ce se inmultesc incredibil de interpretabil ))

O mare albastra e ca un monstru viu si imblanzit. Pana ce il provoaca natura si se razbuna pe tot ce ii sta in cale… Nu as mai vrea atunci sa fiu in preajma.

Cand eram mica abia asteptam vara sa merg la mare. Aveam 4 luni cand am vazut prima data marea si de atunci aproape in fiecare an trebuia sa ajung la mare. In 2010 am fost chiar de 2 ori, iar in 2011 am vazut-o din mai mai multe tari. Senzatia pe care o aveam cand vedeam marea copil fiind, e o bucurie de nedescris: din tren, spre orizont, de unde soarele rasarea din apa. “Treziti-va, copii, sa vedeti rasaritul!” Era un must sa ma trezesc inainte cu 2 ore sa opreasca trenul sa privesc rasaritul si n-am zis niciodata “nu”. Cred sunt printre cele mai frumoase amintiri din copilarie. Cele 7 zile erau magice. O multime de prieteni (temporari, din pacate, pentru ca n-avem facebook, nici macar messenger pe atunci) de care o sa imi aduc aminte si pe care mi-as dori sa ii rentalnesc. Aventuri colindand statiunea (da, in Romania, asa era in anii ’90, dragii mamei), aventuri la discoteca – unde intram mintind ca mi-am uitat buletinul acasa – doamne, cat mai asteptam sa implinesc 17 ani, sa ma lase si pe mine sa ma machiez, sa stau mai mult seara, sa fiu adolescenta ! acum nici nu stiu unde au zburat ultimii 7 ani, sau ce am facut atata vreme.

Stiti sentimentul despartirii de cineva drag? un prieten sau un viitor fost prieten? exact asa era in ziua cand plecam de la mare. Cel putin jumatate de drum cand derulam tot ce am facut. Cealalta jumatate era curiozitatea de ce ne asteapta nou acasa. Cel mai dureros era cand plecam indragostita si stiam ca nu ne vom mai vedea niciodata (marea era la 12 ore distanta cu trenul si un an pana data viitoare).

Daca in ultimii doi ani am vazut marea de 7 ori, anul acesta o vad in fiecare zi. Din martie 2012 m-am mutat in Tenerife. Da, stiu, aici nu e mare, e ditamai oceanul. Si nu e Bulgaria in vecini, ci tocmai Africa. E incredibil tot arhipelagul. Vulcanii, cactusii, palmierii soparlele si chiar si soparlele – un imens pamant nascut din mare ce lasa viata sa se dezvolte. Pana acum n-am fost decat pe Tenerife ; Gomera se vede extraordinar – zici ca e un dinozaur adormit ce e pe cale sa fie calcat pe coada. Sincer, ma sperie imensitatea naturii din centrul insulei sau puterea oceanului cand e nervos. Sunt si istorisiri despre cum poate disparea oricand aceasta insula printr-o crepatura adanca depeste un km ce s-a format in centrul ei. Daca o jumatate de insula se scufunda se va forma un val ce va ajunge chiar si in SUA ce va sterge omenirea. Planeta noastra pare a fi un glob de apa cu insule plutitoare ce au cateva miliarde de ani vechime si tot atea populatie umana. Restul sunt plante, animale si cativa dintre fostii mei prieteni. Glumeeeeeeesc ! ))

Anyway, sa trecem la treaba !!! In primul rand, pe 17 aprilie, am implinit aproape 25 de ani. Partea buna e ca a fost o petrecere chiar tare (cu tort, sampanie, cocktailuri, trandafiri si muuulte shoturi), dar partea rea e ca m-am cam inmuiat si tre’ sa incep sa merg la sala. In al doilea rand m-am facut asistenta de magician ! Alex, prietenul nostru din Tenerife s-a inspirat de la prietenul nostru Cristi Gog din Cluj si s-a facut magician. Impreuna am invatat o multime de trucuri si urmeaza sa avem primul nostru spectacol pentru romanii din Tenerife fix de ziua lui Alex, pe 26 aprilie. Asadar, cei care doriti sa ne vedeti, va rog trimiteti « magic fixpink » la nr de telefon 1234* pentru live show. Tarif indubitabil )

Sunt deja de peste o luna in Tenerife. Azi a fost o zi faina. Foarte calda pentru plaja, m-a muscat pentru prima data o meduza, am ajutat la transformarea unui pub si am invatat un truc nou de magie. Imi plac mai mult zilele productive in care suntem activi. Bineinteles ca cele mai frumoase sunt cele in care vizitam cate o bucata din insula : ba Teidele, ba Gigantii, ba Masca, ba un alt resort luxos sau pur si simplu cunoastem oameni noi. Aici diversitatea si frumusetea te scoate din casa si iti da posibilitatea sa zici in fiecare zi “wow, suntem in Tenerife!”

Luna aprilie, cu tot cu sarbatorile ei, e doar o alta luna de venit in vacanta pentru turisti. Aici e greu sa fii localnic si sa mergi in fiecare zi la job cand vezi mii de turisti ce cauta doar relaxare ziua si distractie noasptea. Te enerveaza. Dar ce misto e sa n-ai grijile din Romania, sa nu te plictesesti de anotimpurile si schimbarile lor, de aceleasi localuri si aceleasi obiceiuri greu de schimbat. Fara suparare, dragi prieteni, mi-e dor de voi, dar va prefer aici unde putem merge la plaja tot anul, nu doar la strand in weekend si unde putem vedea si muntele si marea in aceeasi zi. Nu contest si recunosc ca mi-e dor de Cluj unde sunt cateva locuri superbe si de neilocuit, dar per total, mai degraba stau pe plaja decat in parc. Imi doresc sa pot sa raman cat mai mult prin locuri asa frumoase, sa vad si altele si sa imi gasesc locul preferat. Mai am in plan o alta tara anul acesta, dar inca va las in suspans.

Sper ca ati avut sarbatori frumoase, ca aprilie v-a adus bucurii si va multumesc pentru urarile si gandurile bune trimise. Mie mi s-a stricat cartela fix de ziua mea si telefonul mi-e stricat pana joi cand primesc pachet din tara (deci trimiteti-mi acum ce v-a ramas:)))

PINKisses!!!

din categoria ei, episodul 10

El şi Ea, dupǎ 2 ani:

Despre ea: Oare s-a tâmpit? Nu mai ştie ce e cu ea şi cine e. Ii plac lucrurile pe care le ura, oamenii la care nici nu se uita, iar acum iese cu ei şi se hrǎneşte cu grija lor. Spune de o mie de ori cǎ nu, acum nici mǎcar nu se mai oboseşte sǎ gândeascǎ contrariul. Ii e fricǎ. Din nou. De bine, de rǎu, de lucruri pe care le-au trǎit alții, iar pielea ei nu-şi cunoaşte toate alergiile. Inceacǎ sǎ ȋnghitǎ chestii şi ajunge sǎ creadǎ cǎ ȋi plac gustul lor. Oare e bolnavǎ? La ce? Inimǎ? Ficat? Sau poate pancreas – singurul fǎrǎ de care cicǎ nu poate trǎi. Preferǎ sǎ doarmǎ sǎ se refacǎ (din ce, nici ea nu ştie) sǎ aştepte senzațiile ce ȋi lipsesc. Gǎseşte arome dulci pe care le omoarǎ cu generalitǎți stupide de fum de țigarǎ şi mâncare arsǎ ieri. Al naibii aragaz vechi… Ea ar vrea sǎ se trezeascǎ devreme şi sǎ aibǎ o zi lungǎ şi plinǎ de lucruri frumoase, cum avea anii trecuți. Acum doar aşteaptǎ sǎ i le ofere şi se supǎrǎ pe el cǎ uitǎ sau are altceva mai bun de fǎcut. Da, el e de vinǎ cǎ nu se mai ȋngraşǎ cu dulciuri, pasiuni sau vise mari la care nici nu ȋndrǎznea sǎ se gândeascǎ. Poate s-a obişnuit cǎ le vrea, le simte lipsa şi se hrǎneşte el cu nevoile ei. Poate e totul mai simplu pentru amândoi şi nu ȋi mai preseazǎ decât lipsurile. Sau e doar astenia de toamnǎ cum a fost cea de varǎ, de primǎvarǎ, de iarnǎ şi iar de toamnǎ (aia trecutǎ). Oare-i bine când e totul bine şi se gândesc cǎ nu e bine? Ea se gândeşte cǎ a uitat cine a fost şi s-am mulat dupǎ un om ce i-a furat inima şi care e şi sigur de asta? Sau poate are doar o zi leneşǎ ca ea şi lipsitǎ de inspirație…ca el? Vrea zile de toamnǎ ȋn care şi croncǎnitul ciorilor i se pare util şi plǎcut. Azi o doare capul când le aude şi buzele i-s ȋncleştate de nechef. Ochii i-ar plânge dacǎ i-ar lǎsa şi gura ar scoate cuvinte urâte dacǎ s-ar lǎsa condusǎ de gânduri. Dar nu mai crede ȋn nimic şi nu mai ştie ce vrea şi tace şi sperǎ şi se cufundǎ ȋn altele… Culmea e cǎ dacǎ o laşi sǎ se mai gândeascǎ puțin, ȋşi dǎ seama cǎ tot la el i se ȋndreaptǎ tot, a naibii dependențǎ! Te urǎsc! Te urǎsc cǎ exişti ca o boalǎ incurabilǎ de care ți-e fricǎ sǎ scapi. ți-e fricǎ sǎ nu pierzi şi ceea ce ai – fǎrâma de atenție şi iubire de care eşti sigurǎ şi care, asta e, te-a acaparat. Oare cui i se mai ȋntâmplǎ asta? Cui

nu-i mai plac alunele doar pentru cǎ el le considerǎ grețoase? Acum 2 ani ea ar fi zis cǎ unui orb de iubire, dar ce orb de iubire e şi conştient de asta?! Nu s-a tâmpit, s-a ȋmbolnǎvit, nu-i aşa?
El? El doarme.

Perspectivă de iubit

Azi noapte …vreau să uit. Am fost pe scenă, am dansat, am băut, ţigările mi-au uscat buzele și râsetele mi-au lăsat maxilarul relazat. A plouat. Nici n-am văzut pe unde calc. Sigur nu mi-am cerut scuze de fiecare dată. Când a apărut el, am sărit peste clipa de emoţie și peste alte momente cerebrale de a-mi spune ce simt. Am zâmbit fericită și l-am luat în braţe

Eu: “Mă bucur că te văd!”

Nu mi-a zis nimic câteva minute, nu l-am lăsat ca să nu devină un moment penibil și l-am asaltat cu povești despre mine. Despre mine azi noapte. Cum mi-am început noaptea de când m-am urcat în taxi și până a ajuns el la mine. “Hai să mergem la barul ăla improvizat cu băuturi scumpe și să ne pierdem capul!” Deci, n-am mai băut atât din clasa a 12-a, din vara aia când am evadat în concediu la mare. Muzică, plajă, tequila, ploaie și oameni fericiţi. Aici au fost betoane și o prelată mare, n-am putut compara decât o stare psihică favorabilă.

El: “Ce bine arăţi!”

“Ce-mi place piesa asta!!! Taci și hai să dansăm” am fost fericită vreo 3 ore în care am făcut mai nimic: dans continuu, transpirat temporar, râs frenetic, băut lichide aromate și fumat de plăcere. M-am pierdut de fete, și am rămas cu el și telefonul meu închis. Spre dimineaţă eram dansatori în reluare. Mă durea burta de la râs – uitasem cât mă poate face omul ăsta să râd – și am mers împreună acasă. A coborât pe strada mea și a spus că merge pe jos, cum e obișnuit. Am început să simt răcoarea dimineţii și mirosul unei zile ploioase. L-am lăsat în stradă, cu un sărut pe obraz și am fugit în cameră. M-am întors să-i zâmbesc cu drag și avea mână lipită de faţă.

Am dormit toată ziua și nici măcar nu m-a durut capul. Am visat tot. Sună telefonul. El.

…to be continued

oare?

din categoria ei 2, episodul 9

anterior: episodul 8

Dimineaţa s-a trezit prima. Una dintre perne era albastră. Cearșafurile, păturile și restul pernelor, verzi. Soarele bătea puternic printre jaluzele și parcă încălzea și cărţile de pe rafturi. Era dezbrăcată, ușor învelită, doar cât pătura subţire să-i acopere sânii si celălalt picior.

Se uita la el, îl atingea pe gât și ureche în timp ce își rezema bărbia pe pieptul lui fin. Te iubesc. Mă iubești? O întreabă el mirat dar și ușurat. Cu câteva ore în urmă el o iubise mai mult ca niciodată și îi spusese că e cel mai minunat om de care i-a fost dor vreodată. Făcuseră dragoste nebunește și apoi băuseră șampania pe care o furaseră de la petrecere.

Petrecerea fusese plictisitoare rău. Amândoi au înce

put să bea ca să treacă mai repede peste clipele jenante de socializare. Zâmbetele au fost mult mai naturale după câteva pahare de Martini și Coniac. S-au ciocnit la bar. Mda, cadru aproape regizoral. În loc să încremenească, să se înece cu măsline sau să clipească cu gura căscată, el și ea și-au zâmbit 3 secunde, s-au salutat în același timp și apoi au început să pălăvrăgească încontinuu.

Dansezi? Nuuu, așa merg eu! chiar și glumele tâmpite le dădeau dureri de burtă și febră musculară de la atâta râs. Nu cred că poţi să furi sticla aia de șampanie de pe bar în timp ce eu îi arăt sânii ospătarului. Ne vedem în hol în 5 minute, îi răspunde el.

Ce nebun ești! S-a prins tipul de la bar. Nu, poate secretara. Oricum ești un actor bun. Și tu. O sărută. Îl sărută. Se sărută sălbatic, urcă scările împletiţi și ajung în faţă la cameră. Nedezlipindu-se își caută ch

eile în buzunare și intră cu ochii închiși. Tabloul cu flori cade când trântesc ușa și se opresc. Se uită unul la altul, văd patul așteptându-i și continuă. Rochia îi curge de pe ea în timp ce mâna lui dreaptă o apucă de fund. Apoi cealaltă și strânge până când degetele lasă urme. Sânii goi i se întăresc, pantofii zboară în direcţii opuse, nasturii de la cămașa lui se sinucid în întuneric și cureaua își părăsește susţinătorii. Trupurile lor se caţără unul pe celelălt și încep o călătorie atât de lungă și totuși neinfinită.

După cinci luni, trei săptămâni și șase zile.

orice formă de dragoste ai întâlni, trăiește-o!”

Ea: plâng.
El: de ceee?
Ea: de incompletă ce sunt.
El: te-aș strânge în braţe…aș pupa unde am mușcat. Ţi-ar trece.
Ea: pe mine mă doare când mă repară cineva, nu când mă strică.
El: te-aș durea tare. Nu pot să te stric.
Ea: de ce m-ai durea?
El: că te-aș tot repara.

Ar trebui să știi

Sms:

Ea: iubește-mă!
El: nu vreau!
Ea: ba da!
El: ba nu!
Ea: ba daaa!
El: ba nuuu!
Ea: BA DA!
El: BA NU!
Ea: baaaaaaaaaa daaaaaaa!
El: bine.
Ea: așa.
El: atât?
Ea: da.

sec.

who’s the bitch now?!

Sms: îi mai bună decât mine? Unde ești? Acasă. În 20 de minute ajung la tine pe stradă. Vreau să ne vedem. Vrei? Nu. Miroși a blondă. Vreau să te văd și sper că ești mai matură de atât. Şi eu credeam că ești mai matur, dar n-ai fost. Cum am plecat un pic de lângă tine ai și sărit pe ea. Vrei să vii la mine? Nu. Poţi s-o duci pe ea. Pe tine te vreau la mine. Dezbrăcată? Te aștept. …

La telefon: ce mai vrei? Vreau să vii la mine. Nu. Aș putea să vin la tine dar știi că nu mă lasă să intru…nu mai bine mergem la mine? Nu. Te roooog, vreau să te văd. De ce? Că vreau să te văd. Ştiu că am fost porc, am fost aiurea…dar hai te rog la mine. Nu. Te rooog mult. Vreau să te văd și să vorbim. Nu! În ce mod mai frumos sau mai urât trebuie să îţi zic că NU vin la tine? Cum să fii atât de bou să te dai la alta cu mine în bar? Bine. Noapte bună. Pa.

Off the record: Dacă te gândești vreodată că un artist, un intelectual, un nebun sau un frumos poate obţine mai multe decât tine doar că pentru ceea ce este, renunţă! Artistul poate fi idiot, intelectualul urât, nebunul nesuferit iar frumosul prost. Uneori le găsești pe toate într-unul. Atunci îţi pui mâinile în cap și te întrebi ce naiba ai făcut să-l meriţi?

Fericire în rate

Azi am râs. Tare. De mine. Am fost tânără, neiniţiată, naivă și scumpă. Am provocat și am primit emoţii. Am râs. Am vorbit mult neștiind cu cine. Am făcut ochi de broască și m-am înroșit. În apusul serii și apoi după miezul nopţii. Primul m-a făcut să îmi doresc să uite cum arăt. Al doilea e cel care mi-am dorit întotdeauna să nu mă uite. Şi nu m-a uitat. Şi m-a făcut să tremur ca în prima zi și ca în prima noapte. Marea…valurile…

4 ani. După 4 ani vine și mă ia de mână și se asigură că sunt eu. Când a zâmbit mi-am adus aminte. El, e! nu pot să cred. Sunt eu…fetiţa cu chibrituri. Iar tu…tu ești prinţul pe care l-am avut și care mi-a deschis lumea. Prima mea iubire. Da, știu. N-am iubit niciodată. Numai de fiecare dată și în fiecare moment dornică de pasiune, aventură și vise împlinite. Visele se mai și împlinesc. Şi nu alea euforice sau groaznice de sub plapumă care te fac să te trezești mai obosit. Alea pe care le ai cu ochii deschiși. Alea de care ești sigur că nu se vor îndeplini dar speri din suflet că …one day, it will happen!

Prima fantezie, prima dorinţă, primul vis împlinit. Mă întreabă dacă sunt ok (ca în noaptea aia…) și îmi spune că nu m-a uitat nicio clipă și știa că o să ne mai întâlnim, cel puţin în viaţa asta. Cum să stau în același oraș 3 ani cu EL și să n-am nici cea mai mică idée. Eram o copilă. Eram fragedă și pură. Şi a știut tot timpul. Şi bine a făcut. Şi în noaptea asta văzându-l din nou am fost la fel. Aceeași fetiţă care se juca cu focul atât cât să nu se ardă. Şi chibriturile au ars…și a rămas scrumul.

Mi-a dat lumea peste cap. Din nou. Am tremurat și nici acum nu mă pot opri. Eu nu tremur decât la frig…

El: E incredibil să te văd. M-am gândit la tine, speram și știam că o să te văd. Dar nu pot să cred…Ești la fel.

Eu: …visez?

El: nu, sunt aici.

knock out pe messenger

El vine în Cluj, ea merge sǎ-l vadǎ, vorbesc 10 minute pentru a doua oarǎ live de când se cunosc. Ea pleacǎ acasǎ fǎrǎ mǎcar sǎ-l salute sau sǎ-i ureze “drum bun” spre sud.

A doua zi pe messenger:

El: sǎru’mânaaa

Ea: servus

El: ce faceţi doamnǎ?

Ea: pierd vremea. Prin pat.

El: pot sǎ-ti zic ceva? Oarecum dubios?

Ea: te rog!

El : nu cred cǎ îţi dai seama ce aurǎ sexualǎ ai…sau mai grav, îti dai

Ea: acum ar trebui sǎ ma unflu în puf (cǎ pene nu am) şi sǎ-ţi zic cǎ sunt mega constientǎ…da’ aşa nu-s în starea aia…ba chiar sunt în starea aia deprimantǎ în care TREBUIE sǎ-mi aduci aminte

El: doamna mea esti incredibil de porno! Într-o manierǎ foarte elegantǎ.

Ea: direct la corason!

El: paradoxal, eu sunt atât de timid încât mi-e nu-ştiu-cum sǎ-ţi zic chestiile astea pe viu

…………..[Bla bla bla – non sens]……………

El: ai o aurǎ de mǎ furnica pe spate de câte ori mǎ uitam la tine…

Ea: te întorci curând la Cluj?

El : nu ştiu. De ceeee ?

Ea : ca sǎ îmi dau seama de ce mǎ vrǎjeşti în halul ǎsta )

El : pǎi nu te vrǎjesc, sau te-oi vrǎji, dar nu urmǎresc nimic, adicǎ eu-s un idiot foarte sincer…

Ea : îmi placi. Vorbeşti puţin da’ ok.

………….[bla bla bla...]…………..

El: sǎ lǎsǎm afacerile şi sǎ ne întoarcem la chimia noastrǎ.

Ea: aici rǎspunsul tǎu era “plǎcerea”, dar e ok, am dedus-o

El: rezumând: eşti o femeie foarte mişto

Ea: încǎ susţii asta dupǎ ce am vorbit atâta?

El: nu ştiu. Mie îmi placi.

Ea : sau stai. Mai devreme eram porno. Acum sunt doar mişto. Preferam porno, deci trebuia sǎ tac.

El: mişto include porno. Nu e şi reciproc. Acum trebuie sǎ te conving sǎ-mi porţi fularul (doar fularul) şi pǎlǎria, evident [ea fǎcuse o remarcǎ drǎguţǎ cum cǎ i-au plǎcut]

Ea: îmi place cum gândeşti.

El: atunci eu sa port doar gândurile.

Ea : perfect !

El : aş fi intrat pe discuţia asta asearǎ dacǎ nu erai înconjuratǎ de atâţia masculi feroce care sǎ se sfâşâie între ei pentru tine.

Ea : dacǎ pocneai din degete, îţi fǎceau loc. Sau dacǎ îmi spuneai, bǎteam eu din palme şi se rezolva.

El : sincer, mi-era fricǎ de o pereche de palme peste bucile obrajilor – lucru care nu m-ar deranjaaaa deloc în alte circumstanţe. Paradoxal am şi o oareşce candoare

Ea: nu mǎ îndoiesc, dar totuşi n-a funcţionat aura îndestul?

El: ţi-am zis cǎ-s tare rezervat, dar momentul x s-a consumat acum, simt cǎ-ţi pot spune toate porcǎriile din lume. Ca sǎ scurtez: doamna mea, data viitoare vreţi sǎ fiţi a mea? Ambalatǎ în pǎlǎrie şi fular, evident.

Ea: aş înroşi dar nu-mi stǎ în fire. Vrei un rǎspuns obiectiv?

El: sper sǎ fie da…altfel, încet şi sigur, aura o sǎ mǎ consume.

Ea: nu vreau sǎ par nici misterioasǎ, nici uşoarǎ (mai mult decât sunt) dar aura mea va trebui sǎ joace în locul meu aici.

El: mǎ scoate din minţi ambiguitatea femininǎ

Ea: iar pe mine lejeritatea masculinǎ.

El: mda. Eu tot te vreau! Oricând! Exact asta vroiam sǎ-ţi zic…nu ştiu dacǎ o sǎ consum eu pasiunea pentru tine dar mǎcar ţi-am « futut » orgoliul feminin.

Ea: trebuie sǎ ies.

El: am înţeles…te pup, ai grijǎ. Aaa! TE VREAU RAAAU!

Ea:

După alte câteva zile și nopţi de discuţii infinite despre dorinţe și atitudini mai mult sau mai puţin corespunzătoare se ceartă. El se supără, ea râde. Nu mai vorbesc 2 săptămâni.

Ea : :*

El : deci mă iubești.

Ea : pupă-mă și taci !

El : oricând și oriunde !

Ea : de ce nu mi-ai mai scris atâta timp ? sau m-ai lăsat să cred că ești mega orgolios ? sau m-ai lăsat să văd cât rezist fără atenţia ta ? sau pur și simplu ai stat să mă vezi cum dau click și încep conversaţia călcându-mi orgoliul feminin ?

El : dacă ţi-aș spune că întâmplarea a făcut să-mi moară bunica și să fiu cu gândul în altă parte… ?

Ea : scuză-mă că râd dar pur și simplu mi se par amuzante situaţile în care se întâmplă ceva cu totul neașteptat de mine

După alte două săptămâni el îi spune că s-a îndrăgostit de o domnișoară mult mai tânără.

Ea râde din nou.

Azi e ziua mea. La mulţi ani ! mulţumesc !

Ea râde din nou.