Tenerification

Cine nu s-a uitat la “Californication”…nu cred ca si-a imaginat prea mult cum e sa locuiesti aproape de ocean, sa vezi palmieri pe orice strada si sa mergi la plaja cand ai chef. Sau sa ti se para tot peisajul atat de normal incat sa mergi la plaja doar cand te plictisesti. Zilele astea, pentru ca a batut vantul, plaja a fost un desert, iar valurile prea salbatice, m-am uitat la sezonul 5 din Californication. Daca in primele sezoane a fost mult sex, in ultimul se vorbeste numai despre sex! In a sexual way Oricum, plaja din Malibu si toata frumusetea Californiei nu lipseste din peisaj, chiar daca e regasita in tipicul oamenilor cu bani, fara scrupule sau moralitate. This is how they do! Si daca vorbim de filme, azi am aflat ca unul dintre prietenii pe care ni i-am facut aici pe insula, Billy, joaca in “Clash of the titans 2”. Abia astept sa vad filmul! Nu numai pentru ca se filmeaza pe Vulcanul Teide, ci si pentru ca am ras un pic la prima parte, nu-i asa baieti? )

Tenerification! asa ma simt. Dorm pana la ora 2-3 (ora Romaniei), canta canarii la geam, bate soarele si toti ne cheama la plaja. Ne luam prosoapele si cremele si in 5 minute suntem in multime. Vreau sa ma lupt cu valurile, dar mi-e lene. Vreau sa impartasesc cu cineva, dar lumea fuge intr-una dupa soare sau nu se vede de nisip. Adevarate furtuni de nisip. Nici nu va inchipuiti cum aratam: ca si copiii aia ce se tavalesc cu tot corpul prin nisip si nici nu ii intereseaza sa se spele. Diferenta e ca noi nici nu ne miscam. Soarele arde, insa vantul danseaza pe muzica electronica si alunga oamenii. Unora le-a luat valul cearsafurile sau le-au spalat picioarele. Amuzant si chinuitor. Fugim la piscina. Apa e limpede, sezlongurile sunt gratis si nu ne bate vantul in spatele hotelului. Da, locuim intr-un fost hotel. Acum imi dau seama ca nici macar nu am indraznit sa visez vreodata ca o sa locuiesc intr-un hotel mai mult de 2 saptamani cat era un sejur la mare. Intotdeauna mi-am dorit sa mai stau cateva zile, tot timpul mi-a placut patul, noptiera si dulapul cu hainele exacte pe care trebuia sa le schimb de 3 ori pe zi – slabiciunea mea. Acum…le am fara grija numaratului zilelor ramase pana la plecare – cel putin nu inca 2 luni. Cat de minunat poate fi sa ti se indeplineasca un vis pe care nici nu ai indraznit sa ti-l doresti ?

Oceanul, faleza, multimea de plaje, nisipurile in culori diferite, palmierii de pe fiecare strada, cactusii in fiecare curte, turistii, piscinele, cosumele de baie si mirosul de crema de bronzat… Toate in fiecare zi fac un fenomen pe care il numesc atat de simplu : TENERIFICATION !

Viata-i di vina!

Nici n-am avut explicatii pentru stresul, nervii, tensiunea si tristetea acumulata in ultima luna pana azi. O noua cercetare a descoperit o legatura stransa intre singuratate si sanatatea subreda. Se pare ca si arterele se intaresc si sufera cand corpul uman nu are viata sociala. In ultima perioada, mai exact de cand mi-am parasit jobul, arterele mele au luat-o razna, iar subconstientul meu mi-a spus ca am nevoie sa fiu singura si linistita sa le calmez. WRONG! de exact opusul aveam nevoie: iesiri in oras, parc, cluburi, vizite oriunde sunt oameni si mai ales “nedeprimati” care sa ma detensioneze.

Ba mai mult, mi-am luat si o saptamana de izolare, acasa, unde n-am nici net, nici oameni sa ma viziteze, niciun stres. Pacat ca am ales reteta unei si mai lungi prelungiri de vreau sa doooooooorm, sa fiu singura, sa nu mai fac nimic. O boala urata, plictisitoare si … molipsitoare. Asa ca, cei slabi si fara chef, nu ma sunati, nu ma chemati pentru ca se ia! Dar, hey! Viata-i de vina!

 

 

PS: fix peste 2 saptamani imi iau zborul in tarile calde! ne vedem la vara cand se face si aici cald.

PPS: oricum acum sunt “bolnava” de toate cele plictisitoare, o sa imi revin in 3 luni.

Pentru femeile care se gandesc la ziua nuntii lor!

Dragelor, tinere domnisoare sau pur si simplu femei pasionate de ziua nuntii!

Ma adresez cu cea mai mare sinceritate pentru a va ruga sa imi acordati putina atentie si apoi rabdare: Luna viitoare se pregateste un eveniment unic pentru viitoarele mirese. Un prilej in care se transforma cateva “bridezille” in modele de mirese: calme, linistite, fericite!

Dar nu va pot oferi mai multe detalii pana nu completati acest mic chestionar in urma caruia, daca va lasati adresa de e-mail veti primi toate informatiile impreuna cu o invitatie la workshop!

PS: Happy love day!!!

ianuarie – luna demisiilor

Ianuarie este denumita de multi agenti de vanzari o luna moarta. Luna in care toata lumea isi revine dupa decembrie cu ale ei sarbatori sau merge in vacante prelungite la ski.

Ianuarie nu are anul acesta nimic mai important decat gerul. Aaaa si revoltele. Ma mir cum nu au aparut stiri cu titlul: “Protestant gasit mort de frig”. Oricum sunt sigura ca mor ei de frig (la figurat) pentru ca sunt tot mai putini. Daca era sa se intample o revolutie ca cea de cand eu aveam 2 ani, se intampla in decembrie inainte de Craciun – atunci oamenii sigur erau mai motivati sa obtina ceva mai bun )

In ianuarie anul acesta eu am descoperit un nou obicei: cel al demisiilor. Pana azi – ultima zi a lunii – am aflat de 4 prietene (5 cu mine) ca si-au dat demisia. De ce? asta trebuie sa ramana intre noi. Oricum motivele sunt diverse si relevante. M-am gandit ca trebuie sa fie o zi pentru demisii. Sa zicem: 15 ianuarie e ziua nationala a celor care isi dau demisia. Sa fie 15 pentru ca multi vor preaviz si astfel jobul se termina pana la sfarsitul lunii. Sa fie o zi in care sefii nu au ce comenta, iar daca sunt curiosi de motiv, acesta sa fie: e ziua demisiei! de-aia!

Pe langa grupuletul nostru de “demisionante” am mai citit in presa locala de cateva doamne care vor sa fie pe cont propriu si s-au intercalat cu noi. Doamnelor, iesim la o cafea? acum ca tot suntem libere si, sa zicem, disponibile? ) Da, stiu, si pe Arafat ar trebui sa il punem, dar pentru ca el nu a rezistat libertatii, il excludem!

Asadar, daca luna demisiilor s-a terminat, incep angajarile?? Vom vedea!

Ultimul eveniment din ianuarie!

Ieri s-a desfasurat primul meu eveniment amprentat. T-Dance Fashion Show a fost ideea mea si ma mandresc un pic cu acest eveniment complex de moda si dans pe care l-am realizat impreuna cu colegii mei de la T-Dance. A fost o luna interesanta in care am cunoscut oameni noi care m-au ajutat la promovare. Cu aceasta ocazie tin sa le multumesc in special urmatorilor: Emanuel, Sigina, Gabi, Alexandra Tulbure si Ioana Alina Mihet.

A fost un eveniment reusit, fara prea multe erori (care sa fi depins de mine), a avut public si si-a indeplinit si scopul: promovarea unor branduri si a multor tineri talentati din Cluj-Napoca. Ador sa fac lucruri de acest gen si imi doresc foarte mult sa mai am ocazia.

Trebuie sa va spun cu ocazia asta ca sunt freelancer si puteti sa ma contactati pentru evenimente oricand Coincidenta cu Sigina, care mi-a dat ieri ideea si am zis, why not??? poate facem ceva impreuna

Urmariti blogul ei si participati la concurs! eu inca nu pot sa va dau premii pe blog, trebuie sa il mai hranesc putin.

Va multumesc si va salut cu respect!

fixpink*

Viata mea de Vis

Se intampla in ultima vreme sa tot aud ca nu exista limite, nu cunoastem realitatea adevarata si noi nici macar nu traim. Asa, ca in Matrix.

Eu cred ca Shakespeare a fost un impostor, Iisus s-a casatorit cu Magdalena si avut copii. Sau sa nu cred? Cui ii pasa? Poate sunt doar niste vise bine puse la punct de cativa actori mai puternici – aia de conduc lumea.

Dar ce fac? prea multa vorba strica si eu o stiu cel mai bine. Asadar, m-am hotarat sa incerc urmatorul experiment:

Voi trai in fiecare zi ca intr-un vis in care imi voi spune la orice piedica ca eu doar visez si fiind visul meu, pot controla totul asa cum vreau eu!

Ideea e sa-mi aduc aminte de acest lucru. Atat. In rest, abia astept sa ajung seara acasa sa ma pun la somn cu gandul de a ma trezi dimineata din nou in viata mea de vis.

US!  de-ar fi si contagios…

imi trebuie, imi trebuie, imi trebuie!!!!!!!!!

Imi trebuie un Pdl-ist!

Imi trebuie o contabila!

Imi trebuie un director, un manager, un distribuitor, un binefacator, un sponsor, un orice!

Sunt in criza de timp, de varsta, de mancare/silueta si informatii!

Imi trebuie totul venit pe rand si gata!

Imi trebuie un popa sa ma ierte pentru ca nu le fac pe toate ortox si imi trebuie si un pat moale si pufos sa-mi dea visele inapoi!

Doamne, sunt un puzzle nefacut! imi trebuie degete pricepute si ochi ageri de vulpoi! imi trebuie, imi trebuie, imi trebuieeeeeeeeee! Toate astea pana in 17 decembrie – dupa ma calmez.

DOR #7

Miercuri seara am fost la o intalnire cu cititorii “Decat o revista”. Din pacate prea putini dintre oamenii in jurul carora ma invart au auzit de aceasta revista, dar din fericire la BookCornerul de pe Eroilor (Cluj-Napoca) s-au strans destui “inteligenti si curiosi” (targetul revistei).

In primavara lui 2010 eram in Bucuresti – de ziua mea – in Laptaria lui Enache. Langa niste jurnalisti meticulosi am auzit ca un grup de 4 alti jurnalisti enervati de sefii lor au discutat la o bere (poate chiar in aceeasi Laptarie) ce sa faca ei “ca lumea” in jurnalismul din Romania. Si dupa cateva beri s-au hotarat sa faca o revista dupa bunul lor plac si asemanare. Asa s-a nascut DOR – cea mai tare revista din Romania – din punctul meu de vedere si, sigur, al celor ce dau 25 de lei pe fiecare numar. Initial s-a vrut un numar pilot – de acolo si “Decat o revista”. Spre bucuria tuturor, s-a ajuns la 7 numere in 2 ani.

La berea mea din Laptarie, colegii de la Guerrilla Bucuresti (de atunci) mi-au spus ca smecherii de la DOR au folosit intentionat “decat” pentru ca in Bucuresti lumea foloseste gresit cuvantul si “hai sa facem misto”, s-au gandit ei. Uite ca asta am uitat sa-i intreb alaltaieri. La intalnire au venit Cristian Lupsa si Lavinia Gliga, doi dintre cei patru editori fondatori ai revistei. Ei ne-au raspuns foarte simplu si lejer la toate intrebarile, ba mai mult ne-au surprins cu unele lucruri din spatele a tot ce se vede si se citeste in Dor. Mi-am cumparat si numarul 7 cu Guess Who pe coperta si urmeaza sa-mi achizitionez si primele 5 numere ce-mi lipsesc din colectie – oricum e o revista pe care mi-am dorit-o dinainte s-o citesc, doar auzindu-i numele.

Ce-mi place cel mai mult la aceasta revista de nisa, pe langa faptul ca e trimestriala – ceea ce ma face sa imi fie chiar dor de ea – e faptul ca nu e construita pe rubrici, ci pe o singura tema pe care se construieste fiecare numar. In toamna asta citesc despre PUTERE. Trebuie sa recunosc si faptul ca Dor m-a facut sa renunt la Cosmo si Elle, Glamour si alte colorosenii, chiar si cele cu cadouri. E ca si cand dai de vin dupa ce ai tot gustat la must. Sincer, eu m-am indragostit de DOR de cand mi-a picat in mana. Clar: Love at First Reading! I think Dor makes u want more!

Multumesc!

Sunt insa curioasa de tine, cel care citesti, daca ai auzit macar de DOR? Bifeaza ceva mai jos atunci – asa sa ne imprietenim de la o revista.

sa ne amintim femeile

NU sunt barbat, dar pot spune ca am cunoscut multe femei.

As putea sa incep cu mama. Ea nu este Maica Tereza si nici Angelina Jolie, dar credeti-ma, este un model. Nu pentru Vogue, ci pentru sotul si copiii ei care si-ar da viata daca le-ar cere-o, pana la urma ne-a dat si ea viata, de ce n-ar merita?

Pacat ca uitam dupa ce crestem sa apreciem puterea si forta unei femei. Pacat ca sunt atatea femei batute si tinute la cratita, doar pentru ca traditia nu le descrie ca fiind demne de mai mult. Femei precum prietenele care nu uita sa te sune sa te intrebe cum mai esti si ce mai faci. Femei care vin la o cafea sa se destinda, sa le faci sa rada dupa un weekend de spalat haine si pe jos.

Nu sunt feminista si apreciez barbatii pentru toate calitatile lor puternice care poate fac mai mult decat o mana de femeie harnica. Dar, hai sa ne gandim 2 secunde si la cele desconsiderate constient pentru ca stau acasa. Cine mai apreciaza acum o femeie care sta acasa, impatura 10 tricouri si face o prajitura dupa ce s-a intors de la job? In niciun caz barbatii lor care sunt la bere cu prietenii sau copiii de prin baruri ce fac glume pe seama tocilarilor.

Pe partea cealalta exista si femei care nu stiu sa isi ceara iertare si care nu cunosc sinceritatea. Despre ele am putea citi si scrie la randul nostru, cu multa dezamagire insa, romane intregi.

Am impresia ca femeia a ajuns un icon emotional – asta daca nu e vedeta playboy sau superstar ce gagaie. Cand avem nevoie de reclame sau atentie, apelam la fata unei femei sexy sau in depresie – depinde de cauza si scop. Vrem sa atragem sau sa castigam cat mai multi bani? Folosim femei. Poate pentru asta femeile sunt crescute si invatate sa stea in casa, sa se pastreze si sa nu-si rupa spatele pe camp. Si de ce atata cliseul ca femeile nu gandesc destul? Doamne iarta-ma ca putine sunt femeile care gandesc prea putin. Chiar si cele mai proaste, din pacate gandesc prea mult si nu le iese “mancarea”buna, dar gandesc!

Apreciez o femeie inteligenta, dar si una harnica. Apreciez una care tace, dar si una care se impune. Prin natura sunt slabe si sensibile. De asta exista barbatii – sa le protejeze si sustina.

Asta pentru cei care apreciaza asimetria. Relatia barbat-femeie trebuie sa fie un puzzle ciudat, intortochiat cu o mie de piese de aceeasi culoare la care sa stai o viata sa le gasesti perechea – ca la cromozomi – dar si o mie de piese colorate care sa te provoace sa-l termini cat mai repede. Cui nu-i place sa faca un puzzle nici n-are rabdare sa desluseasca o femeie sau sa poata trai alaturi de ea.

Asadar, pasionati sau nu, trebuie sa intelegem si anumite fenomene ale naturii – cel putin pentru cultura noastra emotionala, nu-i asa?

Dragǎ Moş Crǎciun,

Dragǎ Moş Crǎciun,

 

In 2012 vreau sǎ muncesc. Vreau sǎ fac câteva lucruri de care sǎ fiu mândrǎ atât eu cât şi ȋncǎ vreo 100 de oameni. Vreau o revistǎ! Vreau sǎ o pot vinde cu cea mai mare vitezǎ de drag pe care o pot avea oamenii. Cu drag de informații, culoare şi hranǎ de nevoi. Vreau sǎ cunosc ȋncǎ 1000 de oameni pe lângǎ cei pe care ȋi ştiu de pe facebook. Vreau sǎ mǎ cunoascǎ şi ei pe mine ca fiind un liant ȋntre ce au nevoie şi ce pot obține.

 

Mai vreau energieeeeeeeeeee : de viațǎ, de pofte, de dor necesar şi provocator, adicǎ motivațional. Vreau articole şi ştiri pozitive ȋn care România, de care am aflat cǎ mi-e totuşi drag, sǎ fie ȋn topul strǎinilor care au uitat cǎ s-au nǎscut aici şi nu numai. Vreau sǎ pot scrie şi colora pe ea şi despre ea ca fiind banca pe care amcrescut.

 

Nu cred cǎ trebuie sǎ ȋncep lista cu lucrurile pe care nu le mai vreau pentru cǎ sunt sigurǎ cǎ nu tu mi le aduci. Aşa cǎ, dragǎ moşule, te aştept cu drag, chiar dacǎ pentru unii va fi sfârşitul lumii, la mine vor fi numai ȋnceputuri, nu-i aşa ???????

 

O sǎ fiu cuminte, o sǎ citesc mai multe, o sǎ dau câteva telefoane şi cel mai important, o sǎ-mi mişc şi fundul. Promit !

 

Cu drag,

 

Fix Pink !

 

 

Ps : adu-le şi celorlalți câte un pic din tot ce mi-am dorit eu mai sus pentru cǎ sigur ȋn 2013 o sǎ-şi doreascǎ şi ei atâtea lucruri scumpe !