Archives

Aprilie in Tenerife

Multumesc vulcanilor oceanici pentru ca au creat franturi de paradis. Multumesc fortelor naturii pentru recifii de corali si scoicile uriase ce se inmultesc incredibil de interpretabil :) ))

O mare albastra e ca un monstru viu si imblanzit. Pana ce il provoaca natura si se razbuna pe tot ce ii sta in cale… Nu as mai vrea atunci sa fiu in preajma.

Cand eram mica abia asteptam vara sa merg la mare. Aveam 4 luni cand am vazut prima data marea si de atunci aproape in fiecare an trebuia sa ajung la mare. In 2010 am fost chiar de 2 ori, iar in 2011 am vazut-o din mai mai multe tari. Senzatia pe care o aveam cand vedeam marea copil fiind, e o bucurie de nedescris: din tren, spre orizont, de unde soarele rasarea din apa. “Treziti-va, copii, sa vedeti rasaritul!” Era un must sa ma trezesc inainte cu 2 ore sa opreasca trenul sa privesc rasaritul si n-am zis niciodata “nu”. Cred sunt printre cele mai frumoase amintiri din copilarie. Cele 7 zile erau magice. O multime de prieteni (temporari, din pacate, pentru ca n-avem facebook, nici macar messenger pe atunci) de care o sa imi aduc aminte si pe care mi-as dori sa ii rentalnesc. Aventuri colindand statiunea (da, in Romania, asa era in anii ’90, dragii mamei), aventuri la discoteca – unde intram mintind ca mi-am uitat buletinul acasa – doamne, cat mai asteptam sa implinesc 17 ani, sa ma lase si pe mine sa ma machiez, sa stau mai mult seara, sa fiu adolescenta ! acum nici nu stiu unde au zburat ultimii 7 ani, sau ce am facut atata vreme.

Stiti sentimentul despartirii de cineva drag? un prieten sau un viitor fost prieten? exact asa era in ziua cand plecam de la mare. Cel putin jumatate de drum cand derulam tot ce am facut. Cealalta jumatate era curiozitatea de ce ne asteapta nou acasa. Cel mai dureros era cand plecam indragostita si stiam ca nu ne vom mai vedea niciodata (marea era la 12 ore distanta cu trenul si un an pana data viitoare).

Daca in ultimii doi ani am vazut marea de 7 ori, anul acesta o vad in fiecare zi. Din martie 2012 m-am mutat in Tenerife. Da, stiu, aici nu e mare, e ditamai oceanul. Si nu e Bulgaria in vecini, ci tocmai Africa. E incredibil tot arhipelagul. Vulcanii, cactusii, palmierii soparlele si chiar si soparlele – un imens pamant nascut din mare ce lasa viata sa se dezvolte. Pana acum n-am fost decat pe Tenerife ; Gomera se vede extraordinar – zici ca e un dinozaur adormit ce e pe cale sa fie calcat pe coada. Sincer, ma sperie imensitatea naturii din centrul insulei sau puterea oceanului cand e nervos. Sunt si istorisiri despre cum poate disparea oricand aceasta insula printr-o crepatura adanca depeste un km ce s-a format in centrul ei. Daca o jumatate de insula se scufunda se va forma un val ce va ajunge chiar si in SUA ce va sterge omenirea. Planeta noastra pare a fi un glob de apa cu insule plutitoare ce au cateva miliarde de ani vechime si tot atea populatie umana. Restul sunt plante, animale si cativa dintre fostii mei prieteni. Glumeeeeeeesc ! :) ))

Anyway, sa trecem la treaba !!! In primul rand, pe 17 aprilie, am implinit aproape 25 de ani. Partea buna e ca a fost o petrecere chiar tare (cu tort, sampanie, cocktailuri, trandafiri si muuulte shoturi), dar partea rea e ca m-am cam inmuiat si tre’ sa incep sa merg la sala. In al doilea rand m-am facut asistenta de magician ! Alex, prietenul nostru din Tenerife s-a inspirat de la prietenul nostru Cristi Gog din Cluj si s-a facut magician. Impreuna am invatat o multime de trucuri si urmeaza sa avem primul nostru spectacol pentru romanii din Tenerife fix de ziua lui Alex, pe 26 aprilie. Asadar, cei care doriti sa ne vedeti, va rog trimiteti « magic fixpink » la nr de telefon 1234* pentru live show. Tarif indubitabil :) )

Sunt deja de peste o luna in Tenerife. Azi a fost o zi faina. Foarte calda pentru plaja, m-a muscat pentru prima data o meduza, am ajutat la transformarea unui pub si am invatat un truc nou de magie. Imi plac mai mult zilele productive in care suntem activi. Bineinteles ca cele mai frumoase sunt cele in care vizitam cate o bucata din insula : ba Teidele, ba Gigantii, ba Masca, ba un alt resort luxos sau pur si simplu cunoastem oameni noi. Aici diversitatea si frumusetea te scoate din casa si iti da posibilitatea sa zici in fiecare zi “wow, suntem in Tenerife!”

Luna aprilie, cu tot cu sarbatorile ei, e doar o alta luna de venit in vacanta pentru turisti. Aici e greu sa fii localnic si sa mergi in fiecare zi la job cand vezi mii de turisti ce cauta doar relaxare ziua si distractie noasptea. Te enerveaza. Dar ce misto e sa n-ai grijile din Romania, sa nu te plictesesti de anotimpurile si schimbarile lor, de aceleasi localuri si aceleasi obiceiuri greu de schimbat. Fara suparare, dragi prieteni, mi-e dor de voi, dar va prefer aici unde putem merge la plaja tot anul, nu doar la strand in weekend si unde putem vedea si muntele si marea in aceeasi zi. Nu contest si recunosc ca mi-e dor de Cluj unde sunt cateva locuri superbe si de neilocuit, dar per total, mai degraba stau pe plaja decat in parc. Imi doresc sa pot sa raman cat mai mult prin locuri asa frumoase, sa vad si altele si sa imi gasesc locul preferat. Mai am in plan o alta tara anul acesta, dar inca va las in suspans.

Sper ca ati avut sarbatori frumoase, ca aprilie v-a adus bucurii si va multumesc pentru urarile si gandurile bune trimise. Mie mi s-a stricat cartela fix de ziua mea si telefonul mi-e stricat pana joi cand primesc pachet din tara (deci trimiteti-mi acum ce v-a ramas:)))

PINKisses!!!

imi trebuie, imi trebuie, imi trebuie!!!!!!!!!

Imi trebuie un Pdl-ist!

Imi trebuie o contabila!

Imi trebuie un director, un manager, un distribuitor, un binefacator, un sponsor, un orice!

Sunt in criza de timp, de varsta, de mancare/silueta si informatii!

Imi trebuie totul venit pe rand si gata!

Imi trebuie un popa sa ma ierte pentru ca nu le fac pe toate ortox si imi trebuie si un pat moale si pufos sa-mi dea visele inapoi!

Doamne, sunt un puzzle nefacut! imi trebuie degete pricepute si ochi ageri de vulpoi! imi trebuie, imi trebuie, imi trebuieeeeeeeeee! Toate astea pana in 17 decembrie – dupa ma calmez. ;)

Sărută-mă să-mi construiesc visele

 

Aproape pot să văd momentul ăla în care totul mi se întâmplă mie… în care o să mi se îndeplinească visul ăla pe care nu pot să îl văd clar. Câţi dintre voi nu ştiu unde trebuie să ajungă şi care le e locul?

 

Dacă ştiam să cânt sau să pictez aveam idee. Mă întreb oare la ce mai visează copiii de până în 20 de ani care au ajuns în top. Sunt artişti atât pe scena muzicală cât şi pe cea actoricească şi mai se bagă şi în televiziune. Sau oare cu bani poţi să­-ţi cumperi vise noi?

Ştie cineva un magazin de aşa ceva?

 

Un magazin de vise interzise de lege. O cacadă de dorinţe şi un puhoi de fericire la pachet. Întotdeauna va fi o luptă în mine între ceea ce îmi doresc şi ceea ce trebuie să fac, sau mai rău, ceea ce am nevoie cu adevărat. Problema e că nu ştiu…

 

Sărută-mă si o să visez.

Zile proaste şi mâncare bună. Nu ştiu..

Cât îţi pasă ţie de muzică? de arte, de scris, de modă sau de sport?

Sunt sigură că fiecăruia îi place ceva dintre acestea mai mult decât ceea ce face de regulă în fiecare zi. De ce nu ne facem timp mai mult să citim, să scriem sau să dansăm?

De ce ne minţim că avem altceva mai important de făcut când cei mai importanţi suntem noi?

Pentru că ne influenţează uşor mediul în care trăim, prejudecăţilor celor mai în vârstă şi grija viitorului. Ce îmi doresc acum mai mult: să trăiesc frumos momentul sau să trăiesc bine la bătrâneţe? Sincer nici nu îmi pot imagina că cu bani mulţi la bătrâneţe o să fiu mai fericită ca acum.

Mmmmmmda. Problemuşa este că nu sunt sigură ce înseamnă să fiu fericită în permanenţă la 23 de ani. Hai să facem o listă cu câteva lucruri ce îmi vin acum în minte ca fiind afrodisiacele fericirii tinereţii unei tinere ca mine:

  • O zi frumoasă de vară
  • O piesă ce-mi aduce aminte…
  • Un sărut cu fluturi
  • Un sendvici cu e-uri+un cola cu gheaţă şi lămâie
  • Ochelari de soare, rochie lungă colorată şi sandale
  • O familie căreia îi e dor de mine
  • Nişte bunici darnici
  • O geantă mare plină de dulciuri, luciu de buze şi portofelul cu toţi banii pe care îi am
  • Gândul că mâine voi mai primi bani
  • Nişte colegi amuzanţi, deci inteligenţi (de lucru, de facultate)
  • O invitaţie la cafea, seara la un concert şi poate şi o mică conferinţă cu Dan Puric
  • Un cocktail Martini şi o şuetă plină de amintiri
  • Un pat mare, alb, roz, negru şi plini de petale de trandafiri care dimineaţă vor fi dulceaţă
  • Un “te iubesc” de noapte bună

O zi aşa de plină m-ar face să uit că mai sunt şi altele pe care mi le doresc. Într-o zi ca asta aş face mulţumită multă lume şi mai ales pe mine. Aş simţi că am făcut ceva şi pot adormi zâmbind fără să număr oi.

Recunosc! Pot bifa în fiecare din zilele mele reale câteva dintre lucrurile de mai sus şi asta nu mă poate face să cred decât că sunt pe drumul cel bun şi pot. Azi a fost doar o zi mai proastă.

fixpink.ro is dead! long live fixpink!

Asadar, am murit.

Ce ciudat de usor poti sa spui ca ai murit. De fapt sunt aici si scriu. O parte din mine a murit o data cu imaginea macabra cu textul “server not found”.

Din 28 iunie blogul meu mai roz decat acesta, numit fixpink.ro s-a stins din cauza ca nu l-am platit. Dupa cum mi-aduc aminte timp de un an am primit cadou chiria unui nume mai scurt. Asa cum imi imaginam ar fi trebuit sa scriu mai mult si mai frumos, dar ciuciu! nu s-a intamplat. Am acumulat frustrari si frustrati si n-am facut fata. Glumesc! n-am platit cateva milioane pentru inca un an sa scriu pe ceva ce nu e pe numele meu. Macar acum pot aici sa scuip, sa ma plang si sa nu ma mai stresez ca ma citesc doar domnii fani punct ro.

Asadr fixpink s-a intors in regatul ei de dramaquinisme!!!!!!!!!

Hai sa petrecem toti si sa scriem frumos, ca asa e frumos!!!

:)

Bine v-am regasit!

 

PS: eu sunt fix in centru!!! :D

multumesc pentru atentie, la revedere!

Păsărică, mută-ţi cuibul! Eu mă mut aici… e mai scurt, e mai roz, e al meu :)

Recunosc că îmi place mult cuibușorul ăsta pe care mi l-am construit acum 7 luni.

7 luni magice în care:

So…see you on the pink side! Hope you will enjoy it!

Many thx for your feed-back, pink people! :D

Cuvinte ne-simţite în poezia sufletului fără culoare

Mi-ai înfometat orgoliul,

naiba să te ia de epavă nenorocită cu miros de cocos și lapte de migdale.

Te-ai dus la fund și m-ai lăsat să plutesc singură

și să mă zbat cu valurile nebune.

M-aș scufunda în fiecare noapte să văd dacă n-ai murit, deși

știu că aș simţi dacă mi-ai părăsi lumea.

Vino sus la mine și hrănește-mi orgoliul

spunându-mi tot ce nu mi-ai spus și știi că trebuie.

Hai idiotule, aruncă-mi un te iubesc

și o să-ţi răspund cu un sincer mulţumesc.

Și-apoi te poţi scufunda pe veci să vezi dacă îmi mai pasă.

Tu minţi și eu n-am ce face

Ești un mare mincinos și mă enervează că nu-ţi revii din starea asta de disimulare continuă ce ţi-a îmbrăcat creierul ăla eminescian. Ai fost al meu, ne-am jucat de-a prietenia și acum suntem împrăștiaţi. Tu acasă, eu încă în lume și ghici: vreau să vin la tine. Îmi mușc limba și nu zic mai mult că poate mi se întoarce roata. Prefer să nu te mai văd în viaţa mea decât să-mi faci ce ţi-am făcut eu ţie.

Mă enervează că nu m-ai uitat și îmi aduci aminte. De ce nu poţi mai bine să mă urăști în lumea ta fără mine și să continui să le spui povestea noastră tuturor prietenilor tăi? Știu că eu sunt personajul tău negativ iar povestea o spui mereu femeilor pentru că îţi place să le vezi gelozia îmbibată cu simţul metern pe feţele lor atât de diferite de a mea. Geloasă sunt și eu acum că nu mă mai iubești la fel de mult. Mai rău e că o vrei pe ea, iar ea face parte din lumea mea. Și știi că eu sunt obișnuită ca lumea mea să rămână doar a mea. De ce ţi-o trebuie fix pe ea? Dacă nu eram eu, n-o găseai…și totuși, știi că strâng din dinţi când vă văd împreună chiar sub ochii mei.

Ești și vei fi întotdeauna al meu. Când și cât vreau eu. N-o să poţi niciodată să uiţi asta și de fiecare dată când îmi zici “nu” regreţi înzecit, știi. Și da, ești un mincinos. Pentru că nu te-ai recunoște nici aici, nici în braţele ei ca fiind bărbatul care vrei să fii și care nu vei fi niciodată. Repet: pentru că ești un mare mincinos.

sub tocuri. srl

Nu mai am chef. Nu mai vreau să văd același zâmbet, să-ţi ascult aceleași păreri atât de utopice despre viaţă. M-am plictisit. De ce să mai ies din cochilie când mă cheamă liniștea și simplitatea pierdută?

De azi rămân în cușcă. De mâine n-o să mă mai vezi. Până săptămâna viitoare o să mă uiţi, iar la anul o să-ţi fie dor. Oricum, cel puţin atunci o să mă faci fericită. Ai curaj și sună-mă! O să mă auzi cum zâmbesc și îţi vei dori să mă ai lângă tine pe bancă.

Îmi pare rău că am fumat, mă doare gâtul. Dar cel mai rău e că am fost fumată. Și nici nu mi-am dat seama. Ce să și fac? C’est la vie. La vie en rose.

Jos pălăria pe care n-o am!

fixpink…fixyou!

Știi ce mă obsedează cel mai mult? Ultimul sărut. De ce trebuie să fie întotdeauna cel mai dulce, sălbatic și gustos? De ce trebuie să îmi placă atât de mult și de ce îmi trebuie un alt motiv să-mi fie dor?

Atingerea are memorie, știai? Când buzele tale le-au atins pe ale mele. Când mâna ta a strâns-o pe a mea și când ochii mi s-au închis pe sub cearșafuri. Amintirea unui sărut are puterea tuturor terminaţiilor nervoase din talpă și niciun text amoros nu i-ar putea lua locul. Uneori zâmbesc sau plâng la citirea lui, dar…degeaba. Fix me, please!