din categoria ei doi, episodul 1

 

            El era tipul in fata caruia nicio femeie intreaga la mine nu ar ceda. Inalt la limita fiecarui toc de usa, la fel de brunet ca Tom Cruise in Misiune Imposibila şi .. cred ca ne amintim cum arata Matt Damon dezbracat in Suprematia lui Burne. Nu se clintea mai niciodata si nu ii era frica sa se uite nici in ochii unui caine turbat. Se uita si in ochii salivei cainelui daca era prea aproape si probabil iti spunea si ce culoare au. Dimineata ii erau de ajuns tricoul alb si jeansii uzati sa te faca sa inghiti in sec tot ce nici macar nu ai mancat. Iar seara, daca ai noroc sa il prinzi singur – e mereu inconjurat de cativa tineri invatacei – poti remarca gustul pentru camasile apretate si rasucite atent la maneci pana deasupra coatelor bronzate.

            Ea era inchipuirea unei nopti salbatice de iarna. Un par negru si bogat, vesnic impletit de adierile vantului ii acoperea spatele mereu dezgolit. Ii placea spatele ei, dar cui sa nu-i placa? Trupul ei era infatisarea feminitatii. Tenul alb lumina fiecare incapere iar ochii verzi dadeau viata si paharelor de sticla. Nu avea nevoie de prafuri colorate sau luciuri lipicioase sa-si arate genele lungi si buzele pline si usor conturate. Ii placeau blugii mulati si nu se satura de topuri adolescentine. Balerinii si sandalele cu multe sireturi erau colegii ei de apartament. Avea un intreg sifonier. Genul ei de femeie avea o pereche de pantofi pentru fiecare eveniment iar in poseta nu-si lua decat naturaletea si simplitatea. Atitudinea facea totul. Nu trebuia sa pocneasca din degete sau sa strambe din nas ca sa isi indeplineasca dorintele. Ea pur si simplu primea exact ce avea nevoie.

            Mergeau amandoi in aceeasi cafenea. Aveau grupuri diferite dar birourile in aceeasi cladire. Intr-o dimineata au prins acelasi lift. A fost primul lor contact vizual.

            Ea: mmm uite un barbat care arata bine. Oare e singur? Lucreaza aici? Ar trebui…dar cum de nu l-am mai observat? Sa fie oare de la camasa? Trebuie sa recunosc ca arata impecabil. N-are verigheta. Atunci trebuie sa aiba o prietena care sa ii calce camasile…sau inca mai locuieste cu mama lui? Doamne, sper ca nuu. Pare sigur pe el. Imi place. Dar nu se uita deloc inspre mine. Arat bine azi, ce are? E homosexual? Sper ca nu sau sper ca da in cazul in care nu e interesat deloc de mine pentru ca arata prea bine sa nu il am.

            El: inca o zi in aceeasi cladire plictisitoare. Daca nici azi nu-mi da proiectul cladirii din sudul orasului, plec! Mm miroase bine. (se uita usor in jur) Sigur e bruneta in rosu. Mi se pare cunoscuta…aa, da! E tipa de care era indragostit seful anul trecut. Nici nu trebuie sa ma uit la ea – mai ales daca imi trebuie proiectul ala. Daca nu ar fi femeile, noi barbatii, nu am mai avea atatea probleme.

            Au coborat la acelasi etaj: ultimul. S-au indreptat in directii diferite si nu s-au mai vazut toata ziua. El el era preocupat cu proiectul, ea nu avea nimic de facut decat sa se gandeasca de ce barbatul din lift nu-i acordase clipa de atentie ca sa nu fie nevoita sa isi mai inchipuie ca e ceva special la el.

 

 

 

 

va urma…

Advertisements

3 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s