memento:mor

Dobândirea:

Te doare un pic în gât şi parcǎ te gandeşti la tuse. Tusea nu vine decât dupǎ câteva ore când nu te mai gândeşti la ea – ca toate lucrurile pe care nu ţi le doreşti – şi atunci zici « of la naiba, cǎ mǎ rǎcesc şi eu ».

Dacǎ nu ai ce face şi eşti un pic responsabil bei un ceai şi încerci sǎ mai iei o bluzǎ pe tine. A doua zi însǎ devine un pic mai rǎu. A doua zi tusea creşte. Şi ar vrea sǎ se dezvolte şi mai tare numai cǎ aia seacǎ are nevoie de ajutor. Tuse seacǎ, frisoane…sǎ fie gripǎ? Şi dacǎ e gripǎ e clar porcinǎ. Pentru cǎ mai nou zici gripǎ porcinǎ ca crizǎ economicǎ.

Dezvoltarea:

Tuşeşti un pic şi îţi curge nasu’. Destul de suportabil. Şi ce te gândeşti? Doar n-o sǎ mor dacǎ ies şi eu în oraş în seara asta. Si cum sǎ stai în camerǎ când gagicile se îmbracǎ aşa drǎguţ şi merg în club unde toate îs moca în seara asta ? şi tu eşti invitatǎ … Biiine hai cǎ vin, n-oi muri fix din asta. Şi te îmbraci un pic mai bine decât de obicei şi evident regreţi când le vezi pe restu’ femelelor dezbrǎcate în fel şi chip şi devii melancolicǎ. Nici de bǎut nu-ţi arde când nu eşti sexy destul. Da’ totuşi bei cǎ poate îţi vine cheful. Si mai ieşi un pic afarǎ – unde’s numa minus 23 de grade şi zici cǎ na îs numa 3 minute, n-o sǎ mori fix din asta. Şi ghici cu ce boalǎ te alegi mâine ?

Agonia:

Noaptea ta din club a ţinut vreo 12 ore dacǎ pui şi after partyul personal şi micul dejun la restaurant – cǎ deh!mai sunt şi gentlemani în România (pǎcat cǎ-s din Bucureşti) – şi o sǎ-ţi dai seama ce noroc cu pofta de mâncare de dimineaţǎ cǎ dacǎ nu era ea  poate nu mai apucai seara. Somn nu prea este la noi. Poţi sǎ ai enterocolitǎ, hepatitǎ sau meningitǎ cǎ tot nu­-ţi vine sǎ dormi când ai atâtea de fǎcut. Şi te trezeşti mai spre searǎ şi începi sǎ scrii…şi scrii vreo 5 minute pânǎ îţi dai seama cǎ ceva nu e bine. Tuşeşti prea tare iar vocea ta draguta a dispǎrut. Am urlat prea tare azi noapte în midi, te gândeşti, doar cǎ nu mai eşti mândru când vezi cǎ se îngroaşǎ treaba. Vocea îţi dispare, tusea devine kilometricǎ iar picioarele te trântesc în pat.

Când noaptea vine:

Oboseala – la o orǎ prea devreme – nu e semn bun. Tu rezişti în fiecare noapte pânǎ dimineaţa, acum îţi vine sǎ dormi de la 12? Ai îmbǎtrânit? Nu, numai m-am rǎcit…şi încerci s-adormi. Şi te învârţi şi începi sǎ transpiri. Şi transpiri cǎ e destul de frecvent sub viruşi gripali, şi aţipeşti 10 minute şi începi sǎ tuşeşti. Şi te descoperi pentru cǎ mori de cald şi te acoperi pentru cǎ mori de frig…şi te chinui sǎ adormi din nou sǎ nu te mai simţi aşa. Şi îţi vine sǎ tuşeşti şi nu poţi cǎ îţi vine sǎ vomiţi şi îţi vine sǎ plângi cǎ nu poţi nici sǎ vomiţi şi încerci sǎ vomiţi şi nu ai ce cǎ nu ai nimic în stomac. Micul ǎla-dejun a fost acum 16 ore…şi îţi dai seama cǎ nu ai niciun pic de energie în tine şi plângi cǎ eşti slab şi nu poţi face nimic. O sǎ mori. Şi te gândeşti dacǎ aşa s-au simţit toţi cei care au murit de la o gripǎ? Oare aşa de tare tuşeau şi chiar atât de distruşi au fost înainte sǎ moarǎ? Si începi cu gânduri triste şi jalnice şi nu mai poţi ieşi. Si te gândeşti cum ar fi sǎ mori pentru cǎ ai început sǎ îţi imaginezi cǎ trebuie sǎ mori. Nu ai cum sǎ supravieţuieşti nopţii şi dacǎ o s-o faci, mori dupǎ ce te trezeşti sau eventual în spital cǎ acolo chiar o sǎ îţi vinǎ sǎ mori mai repede.

A fi sau a nu fi ?

Da’ chiar sǎ fie ǎsta modul în care sǎ mori ? gripǎ porcinǎ? Da’ eu sǎ mor ca toatǎ lumea? Eu sunt fixroz şi am dreptul la mai mult… Şi îi spui lui şi îi spui ei şi oricum nimeni nu te crede sau înţelege. Si ei te ajutǎ – ca oricine cǎruia îi spui cǎ te simţi rǎu – şi încearcǎ sǎ te linişteascǎ cum nu credeai cǎ e posibil. Si începi sǎ te gândeşti cum ţi-s ei prieteni, şi începi sǎ regreţi fiecare moment în care i-ai supǎrat. Si începi sǎ regreţi cǎ nu eşti un om mai bun. Şi incepi sǎ dai mesaje şi sǎ le spui la oameni cǎ-i iubeşti şi-ţi pare rǎu cǎ într-o miercuri ai râs de ei cum erau îmbrǎcaţi sau de defectele lor stupide. Şi te apucǎ toate regretele din lume şi începi sǎ uiţi de tot orgoliu şi sǎ fii cel mai slab om de pe pǎmânt. Şi sǎ te pregǎteşti sǎ mori. Sǎ mori liniştit şi împǎcat – da’ când mai începi sǎ tuşeşti o datǎ, sǎ-ţi verşi plǎmânii şi sǎ te opreşti de fricǎ sǎ nu­-ţi iasǎ şi sufletul cu ei – nu­-ţi mai vine sǎ mori, îţi vine sǎ plângi pentru cǎ e clar cǎ o sǎ mori.

Revino-ţi în simţuri!

Azi eu n-o sǎ mor cǎ merg la doctor, promit! Şi e ziua Adrianei şi merg cu ea la şcoalǎ sǎ facem un experiment social. Mai e şi examenul ǎla minunat la care eu trebuie sǎ port cea mai urǎtǎ culoare din acest sezon: mov!nu mai suport movul, pardon, violetul pentru cǎ eu nu am deloc în dulap şi uite câta ghinionu’am din cauza asta. Probabil tocmai v-am pus pe cumpǎrat haine mov. Go a-fuckin’head! Scuze de limbaj dar am frebrǎ vreo 39 şi îi 6 dimineaţa. Aaa şi Cristi, nu cred cǎ mai apuc şedinţa de desearǎ iar de la radio mǎ autosuspend pe perioadǎ nelimitatǎ. Mulţumesc pentru atenţie, la revedere!

Ps: pentru personajul care azi m-am înjurat special de pe un id de fatǎ sexy nu ştiu cum…nici mǎcar nu m-a impresionat lipsa ta de inspiraţie şi de cunoştinţe gramaticale. Cine naiba nu ştie cǎ morţii mǎ-tii se scrie cu 2 i???

Advertisements

3 thoughts on “memento:mor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s