sub tocuri. srl

Nu mai am chef. Nu mai vreau să văd același zâmbet, să-ţi ascult aceleași păreri atât de utopice despre viaţă. M-am plictisit. De ce să mai ies din cochilie când mă cheamă liniștea și simplitatea pierdută?

De azi rămân în cușcă. De mâine n-o să mă mai vezi. Până săptămâna viitoare o să mă uiţi, iar la anul o să-ţi fie dor. Oricum, cel puţin atunci o să mă faci fericită. Ai curaj și sună-mă! O să mă auzi cum zâmbesc și îţi vei dori să mă ai lângă tine pe bancă.

Îmi pare rău că am fumat, mă doare gâtul. Dar cel mai rău e că am fost fumată. Și nici nu mi-am dat seama. Ce să și fac? C’est la vie. La vie en rose.

Jos pălăria pe care n-o am!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s