Despre trecut. în prezent. pe viitor

Am plâns o zi întreagă după ce am luat primul meu 4 în clasa întâi. La dictare a fost. Mi-am jurat că n-o să se mai întâmple și au trecut 15 ani și m-am ţinut de promisiune. Bine, eșecurile nu s-au terminat atunci. În clasa a 9-a prima mea notă a fost 1, la istorie. Pentru o posibilă viitoare jurnalistă stau destul de prost cu istoria. La fel a fost cu gramatica în primul an de facultate: 5! Mda, jenant – da’ mi-am mărit-o între timp și am ajuns la 9. Am avut toate cele 10 note și degeaba mi-a plăcut matematica în liceu, pentru că acum nu mai știu nici să număr de câte ori m-am îndrăgostit.

Era una dintre ultimele seri obișnuite. Am primit un mesaj: “Ce mai faci?” Pentru prima dată telefonul meu primea ceva cu numele lui. Mi-au trecut prin minte toate momentele cu el și cel mai mare zâmbet mi s-a plantat pe faţă. L-am sunat instant. Ce orgoliu? Ce mândrie când vine vorba de băiatul pe care nu l-am avut niciodată?

Întotdeauna m-au atras chestiile pe care nu le-am avut și mi-a plăcut mereu să visez. Să visez pentru că am fost obișnuită să mi se îndeplinească toate dorinţele. Am primit ce mi-am dorit, poate nu la fel de repede – în ciuda răbdării mele claustrofobe – dar la fel de frumos și de scurt. Niciodată nu mi-am dorit ceva pe termen lung. Vreau să îmi aducă o floare. Ce e aia o floare când există diamante?

Într-o seară în oraș, după câteva pahare de vin am început să vorbesc lumii despre împletirea frumuseţii și a tristeţii într-un singur corp. Nu am spus nimănui ceva nou însă erau cel puţin două lucruri noi care mă făceau să râd într-o veselie: crescusem în topul meu personal și primeam confirmarea unei senzaţii sufletești. Am vorbit cu el și mi-a spus că m-a plăcut întotdeauna. Era de ajuns.

Totul e la trecut acum. Sunt goală, insipidă și incoloră. Udă. Lichidă. Cu ce să mă acopăr când mi-e frig? Cu ce să îmi umplu sufletul ca să nu mi se mai vadă lipsa pe faţă? Cum se mimează fericirea? Vreau să mă evapor și să cobor cu ploaia când voi fi pregătită. Sau să îngheţ și să mă topiţi când aveţi nevoie. Sau așteptaţi-mă până când o să le știu pe toate.

Advertisements

One thought on “Despre trecut. în prezent. pe viitor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s