Tu minţi și eu n-am ce face

Ești un mare mincinos și mă enervează că nu-ţi revii din starea asta de disimulare continuă ce ţi-a îmbrăcat creierul ăla eminescian. Ai fost al meu, ne-am jucat de-a prietenia și acum suntem împrăștiaţi. Tu acasă, eu încă în lume și ghici: vreau să vin la tine. Îmi mușc limba și nu zic mai mult că poate mi se întoarce roata. Prefer să nu te mai văd în viaţa mea decât să-mi faci ce ţi-am făcut eu ţie.

Mă enervează că nu m-ai uitat și îmi aduci aminte. De ce nu poţi mai bine să mă urăști în lumea ta fără mine și să continui să le spui povestea noastră tuturor prietenilor tăi? Știu că eu sunt personajul tău negativ iar povestea o spui mereu femeilor pentru că îţi place să le vezi gelozia îmbibată cu simţul metern pe feţele lor atât de diferite de a mea. Geloasă sunt și eu acum că nu mă mai iubești la fel de mult. Mai rău e că o vrei pe ea, iar ea face parte din lumea mea. Și știi că eu sunt obișnuită ca lumea mea să rămână doar a mea. De ce ţi-o trebuie fix pe ea? Dacă nu eram eu, n-o găseai…și totuși, știi că strâng din dinţi când vă văd împreună chiar sub ochii mei.

Ești și vei fi întotdeauna al meu. Când și cât vreau eu. N-o să poţi niciodată să uiţi asta și de fiecare dată când îmi zici “nu” regreţi înzecit, știi. Și da, ești un mincinos. Pentru că nu te-ai recunoște nici aici, nici în braţele ei ca fiind bărbatul care vrei să fii și care nu vei fi niciodată. Repet: pentru că ești un mare mincinos.