din categoria ei, episodul 10

El şi Ea, dupǎ 2 ani:

Despre ea: Oare s-a tâmpit? Nu mai ştie ce e cu ea şi cine e. Ii plac lucrurile pe care le ura, oamenii la care nici nu se uita, iar acum iese cu ei şi se hrǎneşte cu grija lor. Spune de o mie de ori cǎ nu, acum nici mǎcar nu se mai oboseşte sǎ gândeascǎ contrariul. Ii e fricǎ. Din nou. De bine, de rǎu, de lucruri pe care le-au trǎit alții, iar pielea ei nu-şi cunoaşte toate alergiile. Inceacǎ sǎ ȋnghitǎ chestii şi ajunge sǎ creadǎ cǎ ȋi plac gustul lor. Oare e bolnavǎ? La ce? Inimǎ? Ficat? Sau poate pancreas – singurul fǎrǎ de care cicǎ nu poate trǎi. Preferǎ sǎ doarmǎ sǎ se refacǎ (din ce, nici ea nu ştie) sǎ aştepte senzațiile ce ȋi lipsesc. Gǎseşte arome dulci pe care le omoarǎ cu generalitǎți stupide de fum de țigarǎ şi mâncare arsǎ ieri. Al naibii aragaz vechi… Ea ar vrea sǎ se trezeascǎ devreme şi sǎ aibǎ o zi lungǎ şi plinǎ de lucruri frumoase, cum avea anii trecuți. Acum doar aşteaptǎ sǎ i le ofere şi se supǎrǎ pe el cǎ uitǎ sau are altceva mai bun de fǎcut. Da, el e de vinǎ cǎ nu se mai ȋngraşǎ cu dulciuri, pasiuni sau vise mari la care nici nu ȋndrǎznea sǎ se gândeascǎ. Poate s-a obişnuit cǎ le vrea, le simte lipsa şi se hrǎneşte el cu nevoile ei. Poate e totul mai simplu pentru amândoi şi nu ȋi mai preseazǎ decât lipsurile. Sau e doar astenia de toamnǎ cum a fost cea de varǎ, de primǎvarǎ, de iarnǎ şi iar de toamnǎ (aia trecutǎ). Oare-i bine când e totul bine şi se gândesc cǎ nu e bine? Ea se gândeşte cǎ a uitat cine a fost şi s-am mulat dupǎ un om ce i-a furat inima şi care e şi sigur de asta? Sau poate are doar o zi leneşǎ ca ea şi lipsitǎ de inspirație…ca el? Vrea zile de toamnǎ ȋn care şi croncǎnitul ciorilor i se pare util şi plǎcut. Azi o doare capul când le aude şi buzele i-s ȋncleştate de nechef. Ochii i-ar plânge dacǎ i-ar lǎsa şi gura ar scoate cuvinte urâte dacǎ s-ar lǎsa condusǎ de gânduri. Dar nu mai crede ȋn nimic şi nu mai ştie ce vrea şi tace şi sperǎ şi se cufundǎ ȋn altele… Culmea e cǎ dacǎ o laşi sǎ se mai gândeascǎ puțin, ȋşi dǎ seama cǎ tot la el i se ȋndreaptǎ tot, a naibii dependențǎ! Te urǎsc! Te urǎsc cǎ exişti ca o boalǎ incurabilǎ de care ți-e fricǎ sǎ scapi. ți-e fricǎ sǎ nu pierzi şi ceea ce ai – fǎrâma de atenție şi iubire de care eşti sigurǎ şi care, asta e, te-a acaparat. Oare cui i se mai ȋntâmplǎ asta? Cui

nu-i mai plac alunele doar pentru cǎ el le considerǎ grețoase? Acum 2 ani ea ar fi zis cǎ unui orb de iubire, dar ce orb de iubire e şi conştient de asta?! Nu s-a tâmpit, s-a ȋmbolnǎvit, nu-i aşa?
El? El doarme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s