What do you find attractive?

I asked some of my most unconventional friends what do they find attractive in the opposite sex. Here are their most conventional honest answers.

What are you looking for?

The Joker:
Personality.
The Spiritualist: 
Pure. Not hiding anything, highly emotionally intelligent and spiritual. 
The GoT fan:
I am not looking for anything in particular. Personality plays a significant role. 
The Sexy Australian:
Funny, smart and sexy. Athletic and tall. 
The Dancer:
Personality… but I will not turn down a good personality and a good body 😂
The Designer:
Knowledgeable/inspiring/curious/artistic/creative/intellectual, Short but can be “full-bodied” or skinny, no accent preference, any nationality.

The Musician:

An artistic personality, Scandinavian, a dreamer, feminine and elegant with a slight taste for fashion, and good music, with a healthy body

What about sex? How important is it and how should it be?

The Joker:
Very important, it should be often.
The Spiritualist:
I never really have bad sex 1) If it comes to partnership, it’s about improving and understanding the needs of each other. 2) If it’s a random sex then I don’t have high expectations.
The GoT fan:
What about it? It’s the clay that holds the relationship. Everyone else saying otherwise they lie 😜 How should it be? Type of sex: anal, oral, normal? What do you mean? How frequent should it be? At least 4 times per week. The speed: depends on time, mood etc.
The Sexy Australian:
The most important, without amazing chemistry and orgasmic sex, what is a relationship?
The Dancer:
Very important! Passionate 💃🏻
The Designer:
Key needs to fit the lock, once a week
The Musician:
Really important, it’s important to have a high attraction with the other person and compatibility.
Do you think one’s career can be a deal-breaker?
The Joker:
Nope.
The GoT fan:
The Sexy Australian:
Sometimes yes. But if you want it not to be, simply don’t let it be.
The Dancer:
Yes, if the person is lazy and not motivated to achieve anything.
The Musician: 
It can be if the career stays in the way of the relationship or if the person doesn’t have big dreams and aspirations for their career. 
The Designer:
As long as the person is actively perusing something it’s all good. 
Do they have to share your interests and hobbies?
The Joker:
No.
The Spiritualist: 
Not at all. I have my hobbies and interests and I already have friends to do them with or I like to do them alone. If we have something in common, its great. If nothing, still ok.. if too much, that can be problem 😀 
The GoT fan:
Not necessarily 😁
The Sexy Australian:
Sharing interests and hobbies are important, but having separate interests and hobbies are just as important
The Dancer:
No.
The Designer:
Some of but not all.
The Musician:
Pretty much, since you need to support each other in passion and interests.
Do you have any major turn offs?
The Joker
Hell yeaaah!
The Spiritualist: 
Instability, changing mind.
The GoT fan:
Turn offs in terms of sex? Or attractiveness? If it’s the latter, bossy personality. I respect every person, and I believe that there are different views, but never try to convince me that you’re right and I’m wrong. And here I don’t talk about a+b = c
The Sexy Australian:
Someone who doesn’t know how to cook.
The Dancer:
Passiveness and laziness. Bad sex.
The Designer:
Yes, but I think these can be outweighed by love.
The Musician:
Feminism, extremism.
What do I find attractive, you ask?

I think you should know I find it really attractive when people smile, add an “hey, how are you” at the start of a conversation and end it with “have a great day ahead”. Oh, I love confidence, good sexy shoes, and honesty. Please be honest too. I’m sure everyone has their own preferences, but I go for professional, good kissers and naturally wondrous people. Moreover, it’s so wonderful when someone it’s genuinely creative – so work on your body language while lifting those weights, will ya? Don’t take yourself too seriously, but have some confidence in your own existence, otherwise, I will have to work over schedule. And I don’t think it’s in our budget now. 

XOXO

FixPink

PS: What do you find attractive? 🙂

doza de hip hop

Pe Alin neoficial îl cunosc de vreo 6 ani…e mega vorbăreţ și pasionat de muzică. Fiindcă urmează ziua lui i-am pus un text care dă enșpe mii de informaţii pe care bătrânu’ le numește amintiri 😀

Pentru curioși luaţi o doză de hip hop de la Glonţul pe care cât de curând îl veţi asculta într-o colaborare cu Arssură. Succes! 🙂

Amintirile unui dependent de Hip Hop

Hip Hop. Ce este? Teoretic ar trebui să fie o mişcare bazată pe sentimente şi pe libertate de exprimare.

Hip – înseamnă a cunoaşte, este o formă de inteligenţă, simţ, update şi relevanţă în tot ceea ce spui şi exprimi.

Hop – înseamnă o formă de mişcare. Nu poţi doar să observi o mişcare, dar hop, trebuie să o faci.

Sursa : KRS One – Hip Hop Lives

Astfel Hip Hop-ul este ceva mai mult decât muzică. Dacă stăm să analizăm ce înseamnă Hip Hop după ce am spus mai devreme, cred că aş putea să definesc acest curent ca o “mişcare inteligentă” şi relevantă.


În acest Hip Hop, sunt 4 elemente simple:

  1. MC-ing, – maeştrii de ceremonii, poeţii, care fac poezie urbană, şi încearcă să transmită mesaje, stări sau chiar să îndemne la cultură. La luptă împotriva principiilor prosteşti.
  2. DJ-ing, – acei oameni care, (în România, sunt doar băieţi momentan) prin culoarea şi feeling-ul sunetului, şi prin tehnici aparte, pregatesc un negativ, şi îl armonizează cu „ingrediente”. Taie unde trebuie, zgârie placa, scratchuri multe, freacă butoanele şi vinylul.
  3. Graffitti, – mişcare a desenatorilor prin spray-uri colorate, markere şi pixuri, nicidecum prin pastile de pe acuarele, ci manifestată pe ziduri şi clădiri prin tot felul de semnături ciudate, nume scrise, Tag-uri, Bomb-uri şi alte tehnici, care dau culoare străzilor monotone.
  4. B-Boy-ing, – oamenii care dansează, şi fac atmosferă la fiecare reprezentaţie, concert, sau chiar înfruntări. Ei sunt oamenii care ne învaţă cum să trăim acest fenomen.

De ce am început cu aceste noţiuni elementare despre Hip Hop?

Pentru că, în România anilor 2010, mişcarea denumită Hip Hop, începută în anii 94’, nu mai are nicio continuitate… Cu regret, nu mai regasesc Hip Hop-ul de altădată, nici vremurile nu mai sunt aceleaşi, au trecut, şi o dată cu ele, orice puşti de 13-14-15 ani visează să facă Rap sau Hip Hop, ca să îşi ia leafa.

De ce am adus în discuţie elementul “Rap”?

Pentru că fenomenul RAP, ( Rhytm And Poetry ) a fost principalul curent inclus în Hip Hop care i-a ajutat pe MC să îşi transmită gândurile, folosind un simplu negativ sau instrumental.

Copii de astăzi, au în cap doar Hip Hop-ul de TV al lui Puya, care prin compromisul pe care l-a făcut pentru a se comercializa această muzică, a făcut să se deschidă şi alte portiţe pentru alţi artişti care merită ascultaţi. Aici este vorba despre Spike, Guess Who, Griffo, Agresiv, Cedry2k, şi mulţi alţii.

Însă, pentru mişcarea autohtonă şi autentică a Hip Hop-ului Undergound, ce presupune libera exprimare, nu conservarea creierului, şi limitarea funcţiilor lui, această mişcare a lui Puya este văzută nu cu ochi tocmai buni de către artiştii Underground-ului, care au piese destul de bune, dar care nu au atâta susţinere.Spre exemplu Spike şi Guess Who care au fost Underground până în 2009, s-au comercializat, dar şi-au păstrat acelaşi stil de a o “spune pe bune” pe instrumentale care sună a Hip Hop, nu a manele ca ale lui Puya. K

Şi incep să mă întreb, unde sunt vremurile în care BUG Mafia, Paraziţii, R.A.C.L.A., dădeau tonul când era vorba de concerte, şi de manifestări? Unde sunt vremurile în care Vexxatu Vexx, Deceneu, Ghetto-Dacii şi Methadon 3000, conduceau Undergroundul Românesc, prin freestyle-uri unul şi unul, pe care nu te mai săturai să le asculţi? Unde sunt acum, chiar şi aceşti oameni mai noi, care au început Underground dar, unii s-au finalizat comercial fără continuitate, iar ceilalţi care continuă chiar dacă n-au susţinere? Julian, Acid, Aforic, Dragonu, Knoxx, Arssură, sunt doar câteva dintre numele care făceau istorie în perioada 2003-2006 în Undergroundul Românesc şi la ediţiile de Battle Off Da Dome.

Cine sunt eu, cel care a văzut şi a trăit toate aceste lucruri pe propria piele?

Sunt un „artist” din noul val. MC din Underground, care mai întâi de toate, am fost şi voi rămâne acelaşi ascultător fidel al acestui curent. Al oamenilor care au scris istoria, şi al oamenilor care au un potenţial imens pentru a face ARTĂ din acest curent, dar nu sunt susţinuţi.

Îmi amintesc, că, demult, de foarte mult timp, prin 95’, aveam vreo 7 ani pe vremea aia, când din banii de pâine mi-am cumpărat primul album B.U.G. Mafia apărut pe piaţă de la o tarabă, în formatul de casetă. Şi cum o ascultam doar când eram singur acasă la casetofonul ăla mare, pentru că pe vremea aceea nu existau pentru mine combine, CD-uri, acelea erau un lux pe care nu mi-l puteam permite. Îl ascultam singur acasă, de frica părinţilor, care, când mi-au descoperit caseta, am primit o “lecţie de viaţă” prin violenţă, şi am fost somat, să renunţ la această muzică pentru a nu ajunge un golan, un drogat, un ratat.

M-am hotărât să le urmez jumătate din sfat. Doar partea a II-a, întrucât muzica Hip Hop, a fost întotdeauna muzica ce pe mine

m-a inspirat, mi-a făcut curaj, şi m-a îndemnat să scriu poezii. Iniţial am fost doar un mic poet, fără nicio implicare directă în muzică.

În ceea ce priveşte muzica Rap şi Hip Hop, părinţii mei văzând că se luptă cu morile de vânt ca Don Quijote, au renunţat la vechile “trageri de guler”, dar de asemenea, au condamnat acest curent, doar pentru simplul fapt ca nu o înţelegeau, şi nu o percepeau ca pe o mişcare. Doar ca pe un lucru negativ. Care să te stopeze să gândeşti, Şi când mă gândesc, că prin acea perrioada apăruseră şi manelele….

Prin 98’, desigur, ascultam şi muzică străină pe acea vreme. Nu numai românească. Aveam deja casete cu artişti precum Onyx, KRS One, Dr. Dre, 2Pac, Eminem şi Snoop Dogg.

În timp, prin 2000, îmi aduc aminte, am intrat pe pile, la primul concert Paraziţii. Cum eram minor pe atunci, iar minorii erau trimişi urgent acasă de către organizatori, consider că am reuşit o performanţă să intru în atmosfera marilor concerte din acea vreme.

În acest timp, după concertele de Rap, Hip Hop, chiar începuse să îmi placă şi Raggae.

În 2005, am avut ocazia să merg la primul concert Raggae cu El Negro, şi Anexa1 formată din Câinele a.k.a. Sol’dat, Ais, Ken şi DJ Wicked.

Aş putea spune că a fost momentul în care mi-am dat seama că eu, indiferent cât de criticat aş putea fi, am stări comune, lucruri logice unite şi sentimente de transmis.

Prima tentativă de a mă face cunoscut a fost în 2007, prin participarea la un concurs Rap Attack, de la care nu am cele mai plăcute amintiri, întrucât impactul pe care l-am avut asupra publicului nu a fost unul aşteptat.

Cu toate acestea nu m-am demoralizat, am mers mai departe, şi în 2008 am descoperit un site, www.hiphopkulture.ro pe care se fac înfruntări verbale scrise

(Battle-uri pentru începători si nu numai), şi mi-am încercat şansa pe baza sfaturilor unor oameni mai “grei” ca mine, de la care am învăţat foarte multe lucruri atât în ceea ce priveşte impactul asupra publicului cât şi despre calitatea „pieselor”. Astfel de oameni ar fi Cedry2k – cel mai mare poet român după Eminescu, Acid – care mi-a fost mentor în ceea ce priveşte Hip Hop-ul, Arssură – prima persoană care mi-a inspirat încredere să dau freestyle pe loc, şi Maeditus – care întotdeauna m-a ajutat cu partea tehnică.

În 2009, am facut prima piesă, denumită Despre Stări.

Tot în 2009, am participat la 4 ediţii de Battle Off Da Dome, înfruntări de rime pe loc, la care am acumulat experienţă, şi dintre care am câştigat una.

Au fost competiţii organizate in 4 oraşe diferite : Timişoara, Ploieşti, Piteşti, şi Bucureşti.

La Timişoara am fost descalificat din prima rundă, La Ploieşti am ajuns în semifinală, La Piteşti am câştigat ediţia, iar la Bucureşti am ajuns în finală.

Mai jos este un freestyle battle care l-am dat la prima ediţie la Timişoara. Tot ce am spus acolo au fost idei spuse pe moment. Imi pare rău pentru calitatea audio.

http://www.agenda.ro/main/video_page/clubbing/949.html?video_id=3463&confirm_age=1

În februarie 2010 am revenit în Bucureşti pentru a participa la Battle Off Da Dome, la care am obţinut locul 3 de această dată, dar singura satisfacţie pentru mine, în momentul de faţă vizavi de aceste concerte este faptul că am reuşit să apropii publicul de sentimentele şi de lucrurile pe care le spuneam. Iar faptul că am fost aplaudat, ci nu huiduit când am ieşit de pe scenă, îmi conferă cea mai mare satisfacţie.

În prezent, lucrez la un proiect în care o să fie implicaţi şi oameni mai cunoscuţi, este vorba despre nişte piese care încearcă să vină cu un suflu nou, pe partea de exprimare a sentimentelor şi pe partea de mesaj. Atât vă pot spune momentan.

Despre planuri de viitor, mai aştept să primesc şi păreri despre cum este percepută această mişcare şi de către oameni care nu sunt foarte atraşi de acest fenomen.

Cât despre ARTĂ, o să susţin Hip Hop-ul autentic indiferent de dificultăţile de parcurs, şi dau cu pace Labelului pe care îl simt alături de mine în acest moment,  Hip Hop Junkie Records. Pentru mai multe detalii privind Labelul Hip Hop Junkie, accesaţi www.hhjrecords.ro , şi dau cu pace oamenilor de acolo : Acid, Maeditus, DJ Nemo şi Mixu.

Pentru contact, mă puteţi găsi pe hi5‚ =)) http://www.hi5.com/friend/profile/displaySameProfile.do?userid=71463277 şi pe www.hiphopkulture.ro secţiunea Battle-uri, sau chiar şi pe mess, ID mchwk34.

În incheiere, celor care m-au suportat până acum :)), vă scriu această poezie care m-a inspirat acum mult timp.

Mii de versuri şi rânduri, gândite dar nu scrise,

Mii de lucruri şi frânturi, gândite dar nu zise,

Mii de fluturi prin gânduri, zburând spre vise neatinse,

Mii de dorinţe încă aprinse, mii de speranţe nestinse,

Mii de foi scrise, umplute cu mii de versuri în venin,

Mii de ştersături, de scursuri, mii de muşcături de rechin,

Mii de greşeli, făcute-ntr-un permanent drum spre declin,

Mii de momente în care, mai aveam doar un suspin,

Mii de înţepături de ace, înfipte adânc în torace,

Mii de demoni, drace… ,ce mintea vor să mi-o-ncarce,

Mii de armate pregătite, pe mine înaintând ca să mă calce,

Mii de mine pregătite, mii de victime vor face,

Mii de puştoaice, uitând de copilărie, vor s-o facă pe lovele,

Mii de puştani închişi, pentru că îşi crează belele,

Mii de probleme, mii de întrebări fără răspuns,

Mii de clipe în care, de săgeţi în suflet sunt pătruns,

Mii de minciuni, mii de false minuni, de prieteni “buni”,

Mii de ficţiuni şi acţiuni, spuse şi făcute de mii de nebuni,

Mii de oameni ce-şi uită şi proprii străbuni,

Mii de oameni ce ne judecă doar pentru că suntem români,

Mii de mile pe drum, mii de kile în spate,

Mii de persoane ce cred, că dacă pot bate, ştiu karate,

Mii de şmecheri îşi fac spate, dar brigada le fuge din prima,

Mii de oameni ce pierd o fată, şi încep a se deprima,

Mii de dureri simt, încât nimic nu mă poate anima,

Mii de confuzii, dar oricum şi oricând pot găsi rima,

Mii de iluzii, mii de anestezii şi perfuzii, o ard ca andaluzii,

Mii de căcaturi şi nu mai zic, că-s mii de aluzii

Pace!  🙂

“interviu” cu Andreea Marin

Azi a venit diva, mă rog, zâna surprizelor, Andreea Marin, la mine la facultate să-și lanseze cartea vieţii Preţuiește viaţa. După mine trebuia să se numească Preţuiește-o pe Andreea Marin, având în vedere că 80% din carte este cu și despre ea. Dar nu, nu este o carte autobiografică. 😛

Deși am vrut s-o întreb o tonă de lucruri incommode gen: “Ce părere ai despre grimasele pe care le faci și care te fac o mironosiţă și jumătate?” n-am putut. Erau vreo 200 de oameni prezenţi și discursul ei a fost ca la carte. Cartea a prezentat-o de pe foi – cuvinte alese și emoţionante (pentru fani) – apoi a anunţat că vrea un dialog cu publicul. Publicul adormit sau nu, n-a reacţionat cum mă așteptam. Ok, sunteţi curioși, da’ de ce? De cum e îmbrăcată sau cum arată în realitata? Ale mele (fete) au observat un singur lucru: pantofii. După ce o să îmi fac primul copil poate o să port și eu genul ăla de pantofi (simpli, negri toc conic).

“Ce bătrână e!” a zis una de lângă mine – noi stăteam la intrare în amfiteatru că am ajuns mai târziu. Da, am întârziat, ca de obicei. Am citit ceva chestii pe care nu le știam despre ea înainte și evident am stat să mă gat, pardon! Gătesc. Şi pentru ce-i ce nu mă cunosc, am aruncat o cămașă albă, blugii și cerceii lui preferaţi (zic ai lui dar de fapt sunt ai tuturor – a nu se intra în eroare!). Nu mi-am luat sutien. N-am avut pur și simplu chef deși cămașa nu era tocmai foarte acoperitoare. Da, m-au claxonat șoferii și da, am mers cu nasu’ pe sus. Tot timpul o fac când port ochelari de soare (ca să mi ţină, nu de alta :))).

Nu e bătrână, nu arată rău, dar are mici inconvenienţe pentru criticii perfecţiunii. Pentru că publicul a lăsat de dorit la capitolul curiozitate, eu nu m-am putut abţine – tot timpul trebuie să zic ceva când lumea din jurul meu tace!

Fixpink: Care a fost principalul motiv pentru care aţi scris cartea? Campania umanitară?

Andreea Marin: EL. Uite-l aici lângă mine. (și nu, nu era Bănică Jr. ci directorul editurii Tritonic, Bogdan Hrib – nota lu’fixpink). M-a tot bătut la cap să scriu o carte pentru că m-am încumetat să răspund sutelor de oameni ce-mi scriau pe blog. Ofeream răspunsuri celor care îmi scriau pe blog […].

Fixpink: Deci practic aţi oferit niște răspunsuri cititorilor? (aici am zis intenţionat referindu-mă la cartea Mihaelei Rădulescu, am fost rea?)

A.M.: Da, niște raspunsuri pentru toţi care vor să preţuiască viaţa. […]

Fixpink: Dacă ar fi să îmi recomandaţi un capitol pe care să-l citesc și să mă convingă să citesc toată cartea, care ar fi acela? Având în vedere că nu mă cunoașteţi și sunt doar o simplă studentă. Aaa și puteţi să vă luaţi după felul în care arăt 😀 haha (toată lumea râde).

A.M.: Păi chiar după asta o să mă iau și sigur n-o să îţi recomand capitolul despre stil și frumuseţe pentru că văd că le ai. (haha, m-am înroșit) ţi-aș recomanda capitolul “Fii prietenul tău cel mai bun”. Observ că ești o persoană puternică și știi ce vrei de la viaţă, mai ales pentru că știi să pui întrebări.

Ooo da! M-am simţit bine, recunosc! Stai să vezi ce bine o să se simtă mami mea după ce îi spun și o să îi dau cartea Andreei Marin, de care mi-a spus că i-ar plăcea să o citească dar e prea scumpă. Normal că e cu semnătura ei – să se laude la colege, hihi :D.

Nu m-a impresionat foarte mult. E cum îmi imaginam: de o capacitate incredibilă de a fi și a vorbi exact ce trebuie în faţa camerei pentru a nu i se reproșa nimic. Nu-i cunosc defectele adevărate și trebuia să ieșim la o cafea să-mi placă mai mult.

Răspunsurile au fost lungi și corecte. Nu le-am înregistrat și poate nu le-am redat complet original, dar am reţinut ce era mai important. După ce o să-i răsfoiesc cartea o să vă spun mai multe 😀

*photos by andrei 🙂

Intreviu cu Danez: Sagrada, Familia și Fantezia

*fix pink*: vreau un interviu mai puţin standardizat. Să curgă întrebările, să fie spontan 😀

Danez: hehe….mai ales dacă e un interviu un pic altfel…e interesant…m`am săturat de întrebările stas: “colaborări?..proiecte de viitor?”

*fix pink*: hai sa vorbim despre tine “jurnalist”, cum te-ai facut tu moderator la Tv?

Danez: am ajuns să ţin emisiunea cam așa: am sunat patronul postului, i`am cerut o întâlnire, i`am prezentat proiectul emisiunii și i s`a parut tentant. Bine…omul mă cam cunoștea de ceva vreme.

*fix pink*: mai ai emisiunea?

Danez: momentan nu…dar pot începe oricând. Am foarte multă treabă. De când am semnat cu rba sunt numai pe drumuri

*fix pink*: de-aia ai întrerupt-o sau pentru că nu avea telespectatori? 😀

Danez: poate ţi se pare frapant…dar chiar avea telespectatori.

*fix pink*: știaaam, dar am vrut să văd ce îmi răspunzi 😀

Danez: (a inceput interviul?)

*fix pink*: da! familia? ce mai face?

Danez: care? a mea…sau Sagrada?

*fix pink*: ambele! 😀

Danez: a mea face foarte bine…mă străduiesc pentru asta zi și noapte…Sagrada face…bine și ea…e puţin pe stand by.

*fix pink*: dă-mi detalii despre familii. Te solicită? Te bat la cap? Te mănâncă de bani?

Danez: păi să încep cu cea mai importantă din ele: familia mea este importantă, îmi canalizez toată atenţia într`acolo, fiica mea e la vârsta la care nu trebuie să pierdem (ca părinţi) nimic, are 7 luni, începe să vrea să vorbească, să meargă de`a bușilea. …frumos. Nu mă mănâncă de bani…nu am cum să gândesc asta, da, îmi solicită foarte multe resurse financiare, dar nu văd în asta o problemă, nu o văd ca pe o investiţie greșită. Cealaltă “familie”, Sagrada … necesită și a necesitat investiţie dar am făcut`o și o voi face fără regrete.

*fix pink*: până când?până la 40 de ani? 60?

Danez: până când cu Sagrada? cine știe… să dea ăla cu barbă pe care unii îl numesc Domnul…să fie cât mai mult cu muzica, cu siguranţă mult timp de acum încolo.

*fix pink*: crezi în Domnul acela cu barbă?

Danez: nu, nu în modul în care este redat în biblie sau de către religie. Cred că este cineva mai presus decât noi, dar nu cred că e domnul acela care a zis “să fie lumină”…și se făcu….dar alunecăm pe altă pantă…

*fix pink*: te pot întreba despre colaborari și planuri dar ar fi boring. Îţi pun un link aici și află lumea dacă e curioasă. Eu vreau să-mi spui cea mai tare chestie care îţi vine acum în minte.

Danez: îţi asumi treaba asta?

*fix pink*: sex, droguri, muzică, copii sau eu. Orice! Nu cenzurez nimic!

Danez: sex, droguri, muzică și tu. Glumesc.

*fix pink*: bună gluma! 😀

Danez: cea mai tare chestie la care mă gândesc la ora asta este că mi`aș dori să o bat pe Andreșanca cu biciu` și să o alerg de pe Calea Turzii până în Mănăștur și înapoi…(io mort de beat…și ea moartă de frig).

*fix pink*: hahaha! să fii pe cal sau pe jos?

Danez: neaparat pe jos…doar in boxeri…cu cizme de cauciuc…și cu fular la gât.

*fix pink*: am găsit titlu la interviul meu: fantezii cu Danez!

Danez: 😀 nu e o fantezie…e o ambiţie.

*fix pink*: ooo, da! succes!

Danez: mulţumesc!

*fix pink*: de mărţișor cui îi dai și ce?

Danez: în primul rând o să dau soţiei și fiicei…că așa e “tradiţia”…și…prietenelor, amicelor…am noroc ca nu sunt multe :)) …mărţișoare.

*fix pink*: o să pun un șnur pe postul ăsta și o să îl iau ca pe un mărţișor de la tine. J

Danez: facem o paranteză și îţi spun că …tu știi că eu știu că nu ești genul de femeie care să fie impresionată de mărţișoare virtuale.

*fix pink*: depinde de la cine e. Dacă e din senin și gratis îmi convine. 😉

Danez: nu mai întreb nimic că mă transform eu în anchetator.

*fix pink*: mă enervează că las impresia asta de “neimpresionabilă” și nimeni nu mai îmi ia nimic. Pun pariu că mâine (nr. azi) nimeni n-o să imi dea nimic cu șnur alb-roșu. Toţi cred că ar fi prea mulţi dupaia.

Danez: vrăjeala eternă…de frică “domne nu o impresionez…mai bine nu îi dau”, o scuză tipic și strict masculină – de aia suntem așa speciali 😀

*fix pink*: hahaha 😀

interviu cu Badea

mai multe despre Badea aici 😀

*fix pink*: bună dimineaţa, Bade! ce faci treaz la ora asta? sau e o ora obișnuită pentru tine?

Badea: da e ora obișnuită pentru mine, e ora la care mă gândesc să plec sau să dau mai tare muzica cand mixez.

*fix pink*: cum o arzi matale pe uliţă, iarna?

Badea: . cu mâinile în buzunar!?

*fix pink*: ooo, da! ca tot omu’

Badea: și cu o geantă după mine plină de cd-uri.

*fix pink*: ia spune-mi de ce ţi se zice Badea? nu ţi-e de ajuns ca te cheamă Tudor?

Badea: păi Tudor e prea banal pentru un dj. Ştii, pe mulţi îi cheamă Tudor. Din motivul ăsta lumea invetează porecle. Cam asa e și cu dj-ingul. Trebuie să fie rezonant să ţină minte lumea că e vorba de tine și să nu te confude cu un alt dj. Dacă e să o luăm corporativ, numele unui dj e un brand. Badea a venit pentru că prinde. E un cuvant simplu și nu prea folosit.

*fix pink*: și cum te-ai gandit tu, Bade, să te faci dj?

Badea: eram de mic în contact cu diverse trupe și dj-i și cred că a venit natural. Am avut oportunitatea și bagajul de cunoștinte muzicale. Ascult muzică electronică de la 12 ani. Totul a început prin faptul că mi-am cumpărat căști pentru dj, pe care i le-am închiriat într-o seară lui Bt Breaks. Apoi am pus muzică înaintea lui și de-acolo am ajuns la Gazette, Cluj, și nu m-am mai putut opri. E distractiv!

*fix pink*: pe unde ai mixat? în afară de curtea mea la petrecerea aia monstru din vară. Ești chemat des la petreceri private?

Badea: pai am fost chemat pana acuma numai la petreceri mai restrânse, să zicem, dar nu private. Încă colaborez cu Bt Breaks Society și mixez destul de des cu ei în Cluj-Napoca. În trei cluburi din Cluj am mixat pana acuma: Gothic, LaTevi Pub și la Gazette – unde sunt rezident.

*fix pink*: mai spune-mi o dată: cine e Bt Breaks?

Badea: și am mai mixat și în Fire dar a fost ignito și ne oficial. Uai nu ai rabdare . Bt Breaks e un prieten. L-am cunoscut cand i-am dat căștile. Auzisem de un party de-a lui întâmplător și a rămas fără căști exact în ziua respectivă. A înfiinţat BT Breaks society cu fratele lui Muhaha și un alt prieten Zet, cu care activează în Cluj-Napoca și Botoșani, orașul lor natal, promovând muzica breakbeat și drumandbass.

*fix pink*: răbdarea se cultivă talentul nu. Al tău e înnăscut? Pe scurt: esti bun? Te intreb, nu că nu aă ști cum ești, dar ca să îţi dau ocazia să te lauzi 😀

Badea: păi talentul meu înseamnă doar urechea muzicală. Restul e muncă și pasiune. Dedicaţie. Multă lume nu înţelege de fapt dificultatea financiară în care se află un dj. Trebuie să cheltui mulţi bani pe piese la început, apoi relativ modest și să pierzi nopţi după nopţi practicând, în timp ce ziua îti împarţi timpul între serviciu, familie și căutarea de noi piese și variante de a mixa. Faptul că un dj doar apasă niște butoane e foarte puţin faţă de ceea ce înseamnă să fii dj.

*fix pink*: ce planuri ai? crezi că o să trăiești din dj-ing? sau de asta mai faci și Facultatea de Arte?

Badea: nimeni nu trăiește doar din asta. Şi la fel e și situaţia cu artele vizuale. Sunt meserii care aduc câștiguri relativ mai mari dar nesigure. Nu știi când cineva te va chema să mixezi și te va plăti decent sau când cineva va dori să cheltuie ceva bani pe lucrarea ta de artă. E destul de dificil. În România nu cunosc niciun dj să trăiască numai din asta. Ca planuri de viitor … nu știu, să continui să practic. Cam toţi dj-i visează asta: să practice. Nu contează unde și cum ci doar să practice. Pauza înseamnă eșec în lumea noastră

*fix pink*: iubita ta ce părere are despre asta?

Badea: iubita mea… păi am noroc că nu am. În general am observat că dacă totul e liniștit finaciar nu e problemă de relaţie faptul că mixezi dar nici nu e un atu al tău de mascul feroce.

*fix pink*: unde o sa mixezi mâine seară?

Badea: deci mâine e sâmbătă. Bun. Păi am să mă duc la TM DJ CHALLANGE. Sunt al 8-lea finalist, la Timisoara, la Setup. Prima oară când voi mixa într-un club așa mare. E emoţionant. Nu vreau să câștig. Vreau să știu că după eveniment mă va suna cineva, nu contează cine, și imi va pune întrebarea “se poate să mixezi în ziua cutare pe suma cutare?”

*fix pink*: și ultima intrebare –  că așa mi-e de somn – crezi că dacă îmi iau  o pereche de căști de dj și merg pe la party-uri unde sper să rămână vreun dj fără căști o să ajung dj-iţă? 😀

Badea: nu cred.  Trebuie să îţi placă să performezi, să creezi. Faptul că lucrez cu culoare sau cu sunet, implică același lucru: creativitate și dorinţa de crea…mixuri, piese, opere de artă, indiferent. Dacă ești dedicată să stai 5-6 ore în picioare lângă 3 jucării în valoare de 2000 de euro, schimbând muzica în funcţie de cum te huiduie sau apreciază lumea, atunci poţi mixa.

*fix pink*: bine eu glumeam (nu știu cum să fac faţă la atâtea huiduieli nici în scris, dapoi muzical). Dacă mai vrei să răspunzi la vreo întrebare ce nu ţi-am pus-o ai ocazia! Acum sau niciodată!

Badea: pai aștept să mai merg la Satu Mare și la Ipotesti J) foarte mare distracţie și oameni de treabă. Singurele locuri unde am apucat să mixez la o lume care era dornică să îmi audă muzica.

*fix pink*: aaa deaia ești prieten tu cu mine, ca nu prea ai fani, hahahha!

Badea: da’ acuma 7 ani nu mixam.

*fix pink*: ai dreptate. Şi nici eu nu eram așa de roz ::D apropo! mulţumesc pentru logo. E excelent! Şi de interviu, of cors!

Badea: asta e parerea ta despre mine? că îs așa penal că m-am gândit de acu 7 ani (de când te cunosc) să mixez că o știu pe Vio și e o fată mișto și că o să fie mai mișto și o să umble cu gojira?! N-ai pentru ce.

*fix pink*: auci! asta nu o pot pune în interviu.

Badea: auzi nu îmi faci interviu după ce ma întorc de la TM DJ CHALLANGE pentru … ah chestia aia de stundenţi din care faci parte…

*fix pink*: ba da, da’ o să mă scutească de datorii?

Badea: vedem cum sună 😉