nu uita să-ţi fie dor…

2014:

Sunt momente in care te intorci.

Intorci capul sa vezi daca se uita la tine. Te intorci si deschizi o usa. Te intorci si spui ca iti pare rau. Te intorci si repari o greseala. Te intorci la tine.  Te intorci si il tii pe el in brate. Te intorci pentru ca e randul tau. Pentru ca ai puterea si increderea in tine. Pentru ca ai fost unde vroiai sa ajungi si acum e floare la ureche.  Pentru ca fricile iti sunt altele. Si nu ti-e mai frica de tine ca o sa ramai unde te intorci. Te intorci sa vezi cum se mai simte. Cum te simti tu dupa o lunga calatorie pe drumuri nebatute de nimeni cunoscut, ci doar de tine. Pentru ca ti-e dor. De tine, de el, de voi si de anumite senzatii. Te intorci si pentru ca stii ca o sa treaca timp, ca te indepartezi tot mai tare si dai uitarii tot ce ai iubit cu ardoare candva.

Te intorci si vorbesti limba ta.

Te intorci acasa.

Acasa e unde ti-e inima si gandul. Acasa o sa fie acolo unde esti tu cand nu mai traiesti in trecut, uiti de viitor si vrei sa opresti timpul in loc. Acasa e prezentul unde trebuie sa fii si de unde nu o sa te imaginezi niciodata altundeva. Cand te intorci de drag, dor si iubire, nu mai conteaza nimic si esti cuminte. Incetezi sa joci roluri si sa astepti. Acasa nu e locul cel mai frumos din lume. Nu ai tot ce iti doresti, ci doar pe tine si ceea ce ai nevoie sa te simti 2 minute fericit. Complet nu o sa fii niciodata pentru ca nu o sa te cunosti intr-atat incat sa stii cand sa te opresti si de ce. O sa continui sa iti doresti si sa visezi pana in ultima clipa. Pentru ca asa suntem contruiti. Sa ne tot intoarcem la lucrurile pe care le stim. Asupra carora avem control.

Azi inteleg de ce e nevoie sa mergi mereu inainte si de ce “sa te intorci” e diferit de “sa renunti”. Sa te intorci in vizita, nu de tot. Sa te intorci in prezent din cand in cand.

 

2013:

Binele invinge. Toate femeile stie ca binele invinge.

Departe si totusi mai aproape. De casa, de unde eram anul trecut si, mai important, de mine. Am deschis usi. Am incheiat capitole si am salutat viitorul. Regrete? Greutati? Aventuri? Plictis si nimic? poate. Dar nimic mai bun pentru un final fericit. 🙂

Se spune ca acasa e acolo unde e inima ta. Inima mea tot alearga si pretinde ca e acasa in atat de multe locuri incat saraca se sperie cand da de un loc cald si oarecum in siguranta. Se sperie pentru ca stie ca a schimbat atatea locuri si atat de repede incat nu are rost sa se instaleze prea bine. Stiu ca e o inima tanara si dornica, dar incet incet oboseste si vrea acasa. Stiu ca “acasa” pentru inima mea inseamna corpul si sufletul. De ambele trebuie sa incep sa am grija mai mare pentru ca altfel inima mea se supara, se imbolnaveste si inceteaza sa mai bata pentru mine.

Acasa la mine, acolo unde am crescut … e totul la fel si totul atat de diferit. Copacii sunt uscati si taiati, gradina e posaca si chelioasa, animalele putine si salbatice, casa batrana si greoaie, si chiar daca miroase la fel dulceata pe soba, tensiunea din aer si stirile de la televizor mi-aduc aminte ca au trecut mai bine de 10 ani cand stiam totul pe derost acasa si nimic altceva. Ma simt batrana pentru ca nu mai stiu sa ma bucur si trista pentru ca nu mai pot sa alerg de nebuna pana la fantana si sus pe deal. Oricum, sunt la varsta aia cand imi trebuie o casa minimalista pe o plaja fara niciun muc de tigara si o bucatarie digitala. Da, na, ce sa fac, asta e! Unele vise nu mor niciodata. Poate dupa ce am casuta din sticla o sa ma intorc in asta de caramida sa dorm in toale vechi si sa ma imbat de mirosuri nemuritoare.

Cred ca tot timpul am vrut sa fug de acasa sau inspre casa. Cand sunt departe vreau inapoi, cand vin acasa vreau mai multe case si incep iar sa visez si sa sper. O sa ma intorc in Danemarca in 10 zile si trebuie sa imi caut o noua casa. Bine macar ca nu m-am atasat de cea curenta, dar nici n-aveam cum – prea multe si prea putine intr-o casuta atat de mica si de cameleonica. Nu am vazut niciodata apartament sa se schimbe mai des si mai ciudat decat cel din Rodovre. Ah, vreau rau de tot sa vina cineva saptamana viitoare sa imi zica “am o camera pentru tine, in centru, 3000 de coroane/luna, o vrei?”. Da, o vreau, o iau si gata, ma mut si am o casa noua pentru corpul si sufletul meu. Apoi o sa le am si pe celelalte, sunt sigura.

Nu vreau sa o termin brusc sau trist, pur si simplu sunt intr-un moment in care trebuie sa ma tina cineva in brate. A, si sa ma sarute dulce. 🙂

2012:
Am plecat. Nu-mi vine sa cred ca am plecat de acasa, de la casa unde am crescut si cu care m-am obisnuit sa traiesc mai mult de jumatate din viata mea. Dar am luat-o devreme si cu pasi mici: primul ciclu a fost la 30 de km de casa si a durat 4 ani. Al doilea a fost la 100 de km si a durat cu an mai mult. Spre surprinderea mea, dupa 9 ani nu sunt la cateva sute de km de casa ci la cateva mii…sunt in Insulele Canare.

 

2010:
Uneori mă întreb ce lucruri ciudate și atât de simple mă fac să râd și să plâng în același timp. Un chip frumos, un sunet plăcut sau poate un vers de realitate. Azi i-am văzut pe ai mei zâmbindu-și și mi-am adus aminte când am apărut. Visam. Mă mișcam ca o răţușcă ameţită de greutate și leneșă din pene. Dansam să îi văd râzând și bucurându-se de ceea ce au făcut, de părticica din ei, de mine. Parcă îi aud: hai mergi un pic…și defilam. Poate m-am născut răţușca cea urâtă dar știu undeva în adânc că cineva speră să mă vadă lebădă. Şi mor de nerăbdare să le văd chipurile când o să am gâtul lung și privirea caldă…oare pot zâmbi mai tare? Aș vrea să văd două chipuri în extaz de fericire. După cum le cunosc eu, chipurile astea o să-mi fie fericite dar n-o să se oprească niciodată din a gusta din viaţă. Până la fund!

Ador un chip frumos. Ador un copil care zâmbește și cu ochii și ador un om care trăiește prin și cu pasiune. Mă ador pe mine când cineva e fericit…și mi-e de-ajuns să-mi zâmbească. Un chip frumos îneacă o mie de cuvinte. O noapte perfectă eclipsează 10 ani de amintiri. Uneori cred că o să mi se întâmple o minune și mă întreb ce o să fac, cum o s-o privesc și ce o să-i spun. Mi-e frică să nu dezamăgesc minunile…și de frica asta inconștient nu le mai văd. Tot ceea ce îţi dorești e în jurul tău. Dă o geană! …sună a un citat. Nu știu al cui e dar îmi exprimă un gând. Ieri îmi doream să zâmbesc, azi ai mei știau.

Şi în momentele astea stau…stau liniștită și mută de uimire și mă despart complet de aroganta, nemiloasa și insensibila din mine pe care n-o mai cunosc. Şi eu de acum, de aici, aș plânge dacă mi-ai da motiv. Şi tu știi ce mă face să plâng, că mă cunoști mai bine decât mă pot eu controla.

Advertisements

One thought on “nu uita să-ţi fie dor…

Add yours

  1. Imi place mult cum scrii.Aprecierile mele:)Si poate ai pune de un roman,nuvela ceva.Ar fi pacat de incisivitatea si talentul tau.Posteritatea ar trebui sa se bucure de calitate si tu ai asa ceva.

    O apreciere simpla a unei amatoare de metafore,nu profesionista,dar asta nu inseamna ca daca nu am ochiul format,intelectul nu e in stare sa califice un talent ca al tau.Asadar mult succes:)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Up ↑

%d bloggers like this: